În urmă cu mai mulţi ani, alături de Biserica Ortodoxă, Armata Română era cea mai de încredere instituţie a statului român. Orice sondaj indiferent de care institut ar fi fost realizat, indica pe primele două locuri, încrederea românilor pentru Biserică şi Armată. Restul instituţiilor importante ale statului se situau la mare distanţă de acestea, la capitolul credibilitate.

Acest capital de încredere a celor două instituţii puse pe primul loc de români, venea chiar şi în condiţiile în care Armata era acuzată de faptul că a tras în populaţie, la Timişoara, în decembrie 1989. Biserica Ortodoxă avea şi ea imaginea şifonată de mulţi ierarhi acuzaţi de colaborare cu Securitatea.

Cu toate acestea, în urmă cu 15 ani, românii aveau cea mai mare încredere în aceste instituţii vitale pentru România. Între timp, însă, din diverse motive, încrederea populaţiei în Armată şi Biserică a scăzut dramatic, chiar dacă rândurile preoţilor şi militarilor au fost curăţate de securişti şi kaghebişti, ţara noastră devenind şi membră NATO.

După condamnarea lui Gigi Becali şi a celor doi foşti înalţi demnitari ai Armatei, Victor Babiuc şi Dumitru Cioflină, media a dezbătut la greu şi o să mai dezbată doar sentinţa dată latifundiarului din Pipera. N-am văzut pe nimeni luând în discuţie grava atingere a onoarei Armatei Române.

Din punctul meu de vedere, ceea ce s-a întâmplat cu mulţi dintre şefii Armatei, fie ei numiţi politic la conducerea MapN sau militari de carieră, ofiţeri cu cele mai înalte grade şi funcţii de conducere din această instituţie, constituie un real pericol şi atentează la imaginea şi credibilitatea uneia dintre cele mai importante instituţii a statului român.

După ani de zile de eforturi imense ale populaţiei, statului, de a restructura şi moderniza Armata Română, pentru a face faţă riscurilor şi ameninţărilor actuale, după ce cu chiu cu vai am