Clădirea în care se află astăzi Palatul de Justiţie Suceava, construită la sfârşitul secolului XIX, în perioada stăpânirii austriece, are o istorie lungă şi puţin cunoscută. Zeci de ani această clădire a fost închisoare, iar zidurile ei ascund un trecut negru, un trecut al unor suferinţe greu de înţeles de generaţiile de azi. În celulele închisorii şi mai ales în camerele de anchetă de la subsol, care adăpostesc astăzi arhivele instanţelor, s-au consumat drame cumplite. S-a întâmplat la sfârşitul anilor '40 şi la începutul anilor '50 ai secolului trecut. O perioadă cumplită, în care suferinţa şi moartea, în formele ei cele mai groaznice, au lovit în plin oameni „vinovaţi” că nu au acceptat regimul comunist şi care ulterior, până în 1989, aproape că a fost ştearsă cu buretele din istorie.

Închisoare de drept comun încă din perioada interbelică

Închisoarea de la Suceava a fost una de drept comun încă din perioada interbelică. Clădirea era împrejmuită cu un gard şi avea curte interioară.

Până în 1947 regimul de detenţie de la închisoarea din Suceava a fost unul normal pentru acea perioadă, pentru deţinuţii de drept comun. Singurii deţinuţi politici erau legionarii arestaţi încă din perioada regimului Antonescu.

Despre închisoarea de la Suceava şi despre regimul de detenţie exterminator din primii ani de după instaurarea regimului comunist s-a scris extrem de puţin, existând doar câteva mărturii scrise, secvenţiale, ale celor care au fost închişi anumite perioade de timp aici ca deţinuţi politici. Puţinele mărturii rămase de la cei care au trecut pe la închisoarea din Suceava stârnesc fiori în orice fiinţă umană. Nimic nu era mai grav decât să fii deţinut politic imediat după instaurarea regimului comunist.

Sute de tineri din toată Moldova, aduşi la închisoarea de la Suceava

Din 1947-1948 a început prigoana împotriva celo