Titlul provoacă („Toate pânzele sus”), pentru că e o reluare a îndemnului ştiut (ce a dat genericul unui roman), chiar dacă tangenţa necesară lipseşte. Probabil nici nu s-a ţinut cont de aşa ceva.
Trebuie precizat că e vorba de tema numărului din aprilie 2013 (134) al revistei „Dunărea de Jos” a Centrului Cultural cu acelaşi nume din Galaţi şi cu semnături reunite de poeta Florin Zaharia, care şi-a asumat responsabilitatea publicaţiei în postura de redactor-şef.
Avem în cuprinsul acesteia şi comentarii critice, şi poezie, şi aprecieri pertinente, precum, de pildă, cele intitulate „Poeme sub domnia textualismului”, mai exact o cronică la volumul recent al poetului Virgil Panait. Nu lipsesc nici referinţele din domeniile învecinate, cum e cazul celor care vizează artele plastice, la care se adaugă, deşi fără vreo relaţie cu acestea sau cu literatura, „Biserici şi preoţi din Ţinutul Covurlui” şi „Buricul Târgului Galaţi de la 1821 la 1860”.
Oricum, există preocupări serioase referitoare la existenţa literară, indiferent la ce scară e trimisă referirea în cauză, aşa cum este cea numită „Fenomenul literar în presa românească”. De altfel, consemnările în cauză nu fac decât să nominalizeze cele câteva apariţii editoriale avute în vedere. Dar nu poţi afirma „Postdecembrismului îi este dedicat, de asemenea, un spaţiu generos şi apreciem aceasta”, fără a-ţi derula şi analiza deopotrivă intenţia.
Notabilă rămâne încercarea lui Petru Botezatu de descifrare a sensurilor poeziei lui Grigore Vieru („Răzvrătirea limbii române în poezia lui Grigore Vieru”), unde se spune, între altele, că Grigore Vieru face parte din „generaţia de creatori basarabeni (deşi s-ar fi putut afirma altfel) căreia, afirmă Ana Bantoş, îi revine misiunea de a deveni «călăuza poporului în lupta de emancipare»”, citat la care ne oprim, pentru că adăugirile în cauză depăşesc intenţi