Imparatului Constantin I i se datoreaza incetarea persecutiilor impotriva crestinilor si stabilirea crestinismului drept una dintre religiile oficiale ale Imperiului Roman.
Despre imparateasa Helena, mama sa, se spune ca ar fi descoperit, in timpul unui pelerinaj la Ierusalim, crucea pe care a fi fost rastignit Hristos.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus a fost fiul generalului roman Constantius Chlorus (viitorul imparat Constantius I) si al Helenei. La moartea tatalui sau in Britannia (anul 306), armata il proclama pe urmas drept imparat, pentru ca in 308 sa fie recunoscut si de Roma.
Legenda spune ca, in timpul campaniei din 310-312, pe care o duce impotriva rivalului sau Maxentius, in ajunul bataliei de la podul Milvius de langa Roma, caesarul a vazut pe cer, in plina zi, o cruce de lumina pe care scria "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei invinge).
In timpul somnului i s-a aratat insusi Iisus care l-a indemnat sa puna semnul crucii pe steagurile trupelor sale, pentru a-si asigura protectia divina. Batalia a fost castigata, Maxentius moare in lupta, lasandu-i liber drumul catre conducerea statului roman.
Dupa castigarea puterii supreme, fara a legifera acest lucru in mod expres, Constantin initiaza incetarea persecutiilor indreptate impotriva crestinilor, carora le da dreptul de a se intruni si de a-si exerctita credinta, cu doua conditii: sa nu tulbure ordinea publica si sa se roage zeitatii lor pentru prosperitatea imparatului si a imperiului.
Mai mult, Constantin subventioneaza Biserica din fonduri publice si scuteste clerul de taxe.
Anul 312 il gaseste, prin statutul sau dublu de conducator laic si religios, Pontifex Maximus - deci si cap al Bisericii crestine, unsul divinitatii unice.
Constantin decide sa mute capitala imperiului la Byzantion si, in
