- Social - nr. 97 / 21 Mai, 2013 Cursa, in amonte, dura circa nouazeci de minute. La vale veneam in mai putin de o jumatate de ora. Pana la lasarea serii am facut cate trei curse, salvand peste 70 de oameni. La fiecare intoarcere eram intampinati cu paine integrala, marmelada si ceai oferite de catre cantina fabricii. Nu era destul ca ne dureau bratele, umerii, fesele si eram stresati de apropierea noptii, mai ascultam si drama celor care dupa munca lor de o viata au ramas doar cu hainele pe ei si cu o bocceluta in care isi pastrau "comorile”. Treaba noastra era sa tinem barcile in echilibru, sa navigam in siguranta, intr-o situatie care se schimba din ora in ora, si cu spatele catre tel. Nu era chiar usor. Am avut si situatii tragi-comice, in special la ultima cursa. Tiganii salvau mai intai porcii si orataniile, spunand ca, "copii se descurca, se catara in pod sau copaci, dar daca porcul (purcelul) se imbolnaveste sau moare, toata familia flamanzeste la iarna. Altii veneau cu televizorul in brate spunand: "fara nevasta mai traiesc, dar daca nu vad etapa, pot sa si mor”. Regula era regula, nu puteai sa faci concesii, pentru porc sau vreun "Saturn”, cand altii tremurau uzi si obositi, asteptand scaparea din stransoarea apei. Mai trebuia facuta o cursa, dar pericolul de a rataci sau a scapa in axa in conditii de noapte ne-a facut sa ridicam ramele si sa acostam barcile in taluzul muscat din fata portii. Cand s-au adus felinare, cate doua de barca, era trecut bine de ora 22. Militienii ne-au oprit si urma ca la prima crapatura a zilei sa reluam salvarea. Nu a mai fost cazul. Apa scazuse, se putea circula cu atentie pe drum si sinistratii s-au putut "intoarce la vetrele lor” pe uscat. Ajuns acasa, ostenit trup si suflet, nu am avut necazuri. Doar un strat subtire de mal pe trotuarul din spatele casei m-a facut sa ma tin de perete. Catelusa nu mai era, curtea era innamo