Am putea spune că amândouă. În jurul pâinii s-au creat diverse filosofii şi motive religioase. O explicaţie ar fi aceea că pâinea este cel mai comun, hrănitor şi ieftin aliment de pe pământ. Conform credinţei creştine, acum peste două mii de ani, Iisus Hristos împreună cu Apostolii Săi au înfăptuit celebra Cină cea de Taină.

Mântuitorul a rupt o pâine şi a spus : „Mâncaţi! Acesta este Trupul Meu”, a luat un pahar cu vin şi a grăit din nou : „Beţi! Acesta este Sângele Meu”. Pornind de la acest eveniment, astăzi, creştinii se împărtăşesc cu vin şi anafură şi se roagă pentru „pâinea cea de toate zilele”.

În Israel, în mod special, pâinea este sinonimul banilor. De la evrei am preluat şi noi proverbul conform căruia muncim ca să ne câştigăm pâinea.

Şi cum de la religie la politică nu mai e decât un pas, se spune că Lenin şi bolşevicii săi au promis poporului „pace, pământ şi pâine”. În scurt timp, acesta a devenit sloganul propagandei sovietice. Ţări precum Rusia, România, Ungaria, Ucraina, Macedonia sau Grecia îşi primesc întotdeauna oaspeţii străini cu sare şi pâine, ca semn al prieteniei şi prosperităţii. Pentru indieni, necesităţile vieţii se reduc la trei lucruri: casă, haine şi pâine.

Pâinea şi sănătatea: Pâinea îngraşă?

Cu siguranţă răspunsul este nu! Atâta vreme cât o consumăm cu moderaţie. S-au emis tot felul de teorii şi ipoteze care duc la concluzia că oamenii nu trebuie să mai mănânce pâine. Aceste ipoteze omit faptul că pâinea este cea care ne furnizează o cantitate importantă de fibre şi glucide, de care omul are atâta nevoie. Cei aflaţi la dietă pot alege pâinea graham sau pâinea de secară, evitând pâinea albă (care e mai bogată în glucide), chiflele sau japonezele. Nici cei care suferă de diabet nu trebuie să consume pâine albă. Dacă mâncăm pâine prăjită slăbim?

Fals! O felie de pâine prăjită are aceleaşi valori