Caesar trebuie să moară a închis a noua ediție a Festivalului de Film B-est (15-21 aprilie) și a făcut parte din excepționala selecție realizată de criticul și producătorul de film Andrei Crețulescu.

Imediat ce a fost distins cu premiul Ursul de Aur la a 62-a ediție a Festivalului de Film de la Berlin, comentariile referitoare la filmul Cesare deve morire / Caesar trebuie să moară al fra­ților Taviani au escaladat în tonul lor cri­tic. The Holly­wood Reporter, săptă­mâ­na­lul care din 1930 urmărește și comentează orice detaliu le­gat de studiourile ame­ri­ca­ne de film și pro­dusele lor, s-a grăbit să constate că decizia juriului, al cărui pre­șe­dinte fusese în acel an regizorul britanic de film și teatru Mike Leigh, este supă­ră­toare. Der Spiegel a con­siderat selecția de filme și lista câști­gă­to­rilor ca fiind con­ser­vatoare. Caesar tre­bu­ie să moară a fost propunerea Italiei pen­tru ca­tegoria cel mai bun film străin la a 85-a ediție a Oscarurilor americane, dar n-a reușit să ajungă între cele cinci no­mi­na­li­zate, categorie câștigată de filmul Amour, al lui Michael Haneke.

Oricine ar fi studiat biografia profesională a lui Mike Leigh și ar fi văzut filmul chiar și pe sărite ar fi înțeles că Leigh nu avea cum să aleagă altceva. Britanicii nu pot ig­nora nimic ce face trimitere la Sha­kes­peare. Orice nouă dimensiune adăugată dra­ma­turgiei și felului în care Shakespeare este înțeles și utilizat devine parcă o afacere ce trebuie răsplătită, căci nu face altceva de­cât să consolideze reputația bardului al că­rui ADN continuă să alimenteze toate sce­nele lumii.

Un civil face greu diferența între în­chi­soare și penitenciar. Închisoarea este locul unde un individ este privat de libertate pe durată determinată, până la stabilirea pe­depsei, pe când penitenciarul este locul un­de un indivit dovedit vinovat în urma unui proces își ispășeșt