E duminică noaptea spre luni, după miezul nopții. N-avem somn. Ne întrebăm cum or dormi, la ora asta, băieții din Dosarul Transferurilor. Noi, în linii mari, știm că avem un articol de scris pînă dimineața, după care o să ne luăm cu alte aiureli redacționale, pînă la închiderea ediției. Dînșii, în schimb, au o zi ceva mai grea. După ce au scris atîția ani la declarația pentru instanțe, reflectează la închiderea între patru pereți, conform sentinței definitive. Nu-i invidiem, avem toată compasiunea.
Recunoaștem, sentimentele ni-s amestecate. Pe de o parte, în sfîrșit, se dă o sentință. Pe de alta, oricum ai lua-o, se sfîrșește o lume. Bandiți cu aere de mare lider mafiot, ca Giovani Becali. Golănași mimînd politețea, ca frati-su. Flăcăi de ispravă, atrași în combinații periculoase, ca Gică Popescu. Cocalari fițoși de tranziție, ca Cristi Borcea. Băiețași obrăzniciți în rele, ca Meme Stoica. Uteciști veros de capitaliști, ca George Copos. Securiști unși cu toate dulcețurile, ca Gigi Nețoiu. Șulfe bătrîne, programate să supraviețuiască în orice regim, ca Jean Pădureanu. E un lot pe cinste, Lotul Transferurilor, parol. Este România ultimilor 23 de ani, monșer! Pe drept, pe nedrept, uite-o, ajunse la sentința definitivă și irevocabilă. De aici, și o inevitabilă melancolie, pe care am sesizat-o și la alți colegi din presă. Cum să te bucuri de necazul unor pîrnăiabili pe care i-ai înjurat decenii, cînd fotbalul ăsta românesc, atît de drag nouă, ajunse cum ajunse? Pușcărie & Faliment – concluzionăm, cu vocabular limitat, de gazetari sportivi.
Noroc că Viitorul Constanța – ce surpriză! – a bătut Steaua în Ghencea, 5-2, un scor dincolo de orice dubii. Amenințat cu retrogradarea, nașul Gică Hagi n-a avut nici o milă pentru finul Gigi Becali, deja campion. Credeam că se mai fac aranjamente. Ei bine, nu-i chiar așa. Într-o lume în care toate certitudinile se pră
