Fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu, ar putea scrie cu lejeritate un manual despre cum sã pui pe butuci o afacere altãdatã înfloritoare. Sau despre cum sã treci, cel putin la figurat, cu buldozerul peste industrie si sã transformi o uzinã într-un morman de fier vechi, numai bun de dus la centrele de colectare. Vorbim despre societatea UMIROM, care fost zeci de ani vârful de lance al societãtilor de utilaj minier si unul dintre principalii parteneri de afaceri ai actualei Societãti Nationale a Huilei – sub denumirile sale anterioare.
Acum este ruinã. Dupã cumpãrarea ei de cãtre Serafinceanu, firma a murit putin câte putin, pentru ca în cele din urmã sã disparã sub povara datoriilor. Activitatea a fost trecutã, prin sistem suveicã, prin tot felul de firme ale Consortiului Gerom, controlat tot de fostul prefect, dar nici aici lucrurile nu stau deloc bine.
Manual de îngropat afaceri, altã datã prospere si de vânzare a lor la fier vechi. Cam la asta se rezumã tot ce s-a întâmplat la UMIROM dupã privatizarea societãtii de cãtre fostul FPS. SC “Umirom” SA a fost cumpãratã în anul 2000 de fostul prefect PSD al judetului, Aurelian Serafinceanu, pentru 7,9 miliarde lei vechi, dar si asta în transe. Serafinceanu promitea redresarea societãtii, care înregistra datorii la bugetul de stat, dar în schimb a ales sã o îngroape definitiv. “Umirom” avea datorii încã de la privatizare, iar în timp nu a reusit sã se redreseze, în ciuda contractelor de sute de miliarde încheiate cu Compania Nationalã a Huilei (CNH) Petrosani, mai ales pe vremea în care Serafinceanu era prefect de Hunedoara. Din cauza debitelor foarte mari cãtre stat, în anul 2004 a fost instituit sechestru asigurator pe bunurile mobile si imobile ale uzinei, care au fost apoi scoase la licitatie. Firma a intrat pe rând în reorganizare, în lichidare, în faliment, iar apoi a dispãrut. Ca sã ne
