USL, acest colos politic nefast, are picioare de lut care au început deja să crape. Orice ar mai veni, deocamdată nu-i o veste rea!
La ora când scriu nu ştiu dacă USL se sparge... deocamdată. Dar se va sparge, foarte probabil, peste nu multă vreme. Scandalul cu Sorin Roşca Stănescu a fost mai mult decât un pretext; a fost şi o repetiţie şi o pregătire a opiniei publice. Dincolo de acest personaj incomod şi antipatic – pentru a fi indulgenţi –, PSD l-a vizat, fără îndoială, pe şeful lui, pe Crin Antonescu, de care SRS este foarte apropiat, de altfel. De ce? Pentru că Victor Ponta vrea să candideze la preşedinţie, iar Crin Antonescu şi protocolul USL îi stau în cale. Ar fi şi absurd să nu candideze: e cu mult cel mai popular politician în momentul de faţă şi probabil că va mai rămâne astfel un timp. Dar nu oricât: dificultăţile guvernării îl vor eroda şi pe el, la un moment dat. Acum Ponta e „pe val“, dar, dacă Crin Antonescu ajunge în 2014 la Cotroceni, nici măcar garanţia că va mai fi numit prim-ministru în 2016 nu o poate avea, necum preşedinte în 2019. Aşadar, Ponta – dacă vrea să aibă o carieră politică împlinită – trebuie să ţintească la a deveni numărul unu în stat. Îi trebuie desigur un motiv rezonabil pentru a rupe USL, iar SRS – oricât de dure erau criticile acestuia la adresa primului ministru şi votarea unei legi în Senat împotriva PSD – nu putea furniza singur acest motiv. Dar scandalul a fost potrivit pentru lansarea oficială a temei „rupturii“, care – aşa cum a recunoscut şi Crin Antonescu – din zvon de presă a devenit acum o probabilitate recunoscută deschis de partidele din USL.
Pentru a obţine rezultatul dorit, Ponta are însă nevoie de aliaţi. Şi i-a găsit. Cel mai vizibil dintre aceştia este Traian Băsescu însuşi. Pactul de coabitare se transformă vizibil într-un pact de alianţă. Lumea s-a întrebat de ce Băs
