Scriitorul peruan, aflat în vizită pentru trei zile la Cluj-Napoca, a discutat marţi cu filosoful Gabriel Liiceanu despre rolul important pe care îl au literatura şi, în general, povestea în viaţa oamenilor. Cei care nu au avut loc în amfiteatru, i-au ascultat afară, printre copaci, unde au fost aşezate scaune şi o plasmă.

Pe o vreme capricioasă, aproape o mie de împătimiţi ai literaturii, unii veniţi special chiar din Constanţa, au luat parte la un dialog unic între un scriitor de Nobel, Mario Vargas Llosa, şi un cunoscut intelectual român, Gabriel Liiceanu.

Şi unde să aibă loc o astfel de discuţie decât la Facultatea de Litere, într-un amfiteatru cu nume predestinat

Mihai Eminescu? Cum publicul depăşea cu mult capacitatea acestei săli, cei care nu au avut loc au putut merge fie într-un alt amfiteatru, fie afară, printre copaci, unde au fost aşezate scaune şi o plasmă de unde lumea să îl poată asculta pe Llosa.

Tema discuţiei a plecat de la ideea lui Mario Vargas Llosa că, fără literatură, fără ficţiune, lumea ar fi azi mai săracă şi nu ar fi depăşit stadiul de peşteră. Şi mulţumită ficţiunii, lumea a început să îşi pună întrebări şi să iasă din tiparele conformismului.Literatura schimbă lumea?

Liiceanu şi-a început discursul printr-o poveste. Le-a spus celor de faţă că prima carte citită de Mario Vargas Llosa şi de domnia sa a fost „20.000 de leghe sub mări“. „Mario Vargas Llosa a citit-o când avea cinci ani, aşa s-a lăudat, cel puţin, eu, la opt ani. Decalajul ăsta de trei ani cred că explică totul. Nu l-am mai putut recupera“, a glumit Liiceanu.

Scriitorul român l-a întrebat pe invitat cum crede că literatura va putea schimba lumea, în condiţiile în

care „istoria omenirii este o vastă istorie a analfabetismului“, iar „literatura e pentru cei puţini“:

„În România, un milion de oameni citesc câte şase cărţi pe an. Du