O dată cu neînceperea urmăririi penale pentru plagiat a d-lui Victor Ponta, făcută publică azi, și cu declarațiile dânsului, tot astăzi, după NUP, cu privire la faptul că oricine va fura la bacalaureat va fi eliminat din examen, putem înțelege mai bine cum are loc în mod natural procesul de reformă în educație, trecerea de la fraudare și lipsă de performanță științifică la opusul acestora.
Pasul 1 constă în măsuri dure impuse de o guvernare elitistă, dar care tocmai datorită durității și standardelor înalte pierde susținerea populară și face loc unei guvernări cu mandat antireformist. În cazul nostru condusă chiar de către o persoană care după standardele internaționale a plagiat.
Pasul 2 constă într-un compromis între reformiștii din convingere și fraudatorii care au ajuns pe cale democratică în poziții de putere. Fraudatorii la putere sunt scoși basma curată (NUP de ex. sau lăsarea problemei în coadă de pește, adică fără consecințe instituționale – nu se retrag titluri, manuale, etc). La nivel de vârf li se oferă perspectiva unor avantaje pe plan extern din partea comunității internaționale care susține din convingere standardele academice înalte. La niveluri mai mici li se oferă avantaje de carieră academică. În pasul 3 fraudatorii înălbiți aplică standarde înalte în sistemul de educație, împotriva mandatului popular primit, poate nu ca la nivelul din pasul 1, dar oricum mai sus decât era înainte de pasul 1. Acest pattern se aplică probabil la diferite niveluri ierahice în structura instituțiilor publice implicate în educație, de la guvern la facultăți (regulamente universitare antiplagiat, instrucțiuni antiplagiat pentru elaborarea lucrărilor de licență, etc).
O moralitate mai înaltă medie într-un sistem de educație care pornește de foarte jos se bazează în România pe soluții care nu sunt morale, în sensul că sunt nedrepte față de persoanele c
