Pe data de 30 august, baciul Petru Gavrilă împlineşte vârsta de 94 de ani. O vârsă frumos purtată, mai ales că Petru Gavrilă a trecut prin toate încercările vieţii: „Am trecut prin toate, dar bunul Dumnezeu a fost mereu lângă mine şi mi-a ajutat întotdeauna. Am fost în al Doilea Război Mondial, după care m-au ţinut comuniştii un an şi douăzeci de zile în puşcărie la Gherla, dar să vă spun de la început. Eu sunt din satul Luncşoara şi am rămas fără tată când aveam doar şase luni. Mama mea este din Vidra şi-mi spunea mereu – Dumnezeu s-o ierte şi s-o hodineas­că acolo unde e, că azi-mâine ne întâlnim – că suntem rude cu Avram Iancu. Parcă-mi creştea inima în mine de bucurie când mă ştiam neam cu Crăişorul Munţilor. În anul 1935 am fost luat copil de trupă pe lângă Regimentul 93 Infanterie din Cetatea Aradului, aşa cum se obişnuia în acele vremuri. Şi bine se obişnuia, că nu erau lăsaţi copiii mai sărăcuţi să umble hai-hui pe toate coclaurile şi să facă, ca astăzi, fel de fel de năzdrăvănii. La 18 ani am urmat pregătirea militară vreme de şase luni, după care am primit gradul de sergent. În anul 1939 al făcut Şcoala de Jandarmi la Dră­gă­şani, iar în anul 1940 am fost re­partizat la Regimentul de Jandarmi din Bucureşti. Tocmai pe 5 septembrie 1940 au fost în capitală mari manifestări legionare, când l-au înlăturat pe Carol al II-lea şi toată camarila acestuia de la putere. Din anul 1941 şi până în anul 1945 am fost pe front – în ambele variante, şi cu nemţii, dar şi cu ruşii şi americanii – făcând parte, conform pre­gătirii mele, dintr-o companie de poliţie militară. Am primit cinci decoraţii pentru merite deosebite. În anul 1948 am fost trimis la Şcoala de Ofiţeri de la Oradea şi înaintat, apoi, la gradul de căpitan. În anul 1949 am fost arestat din Divizia „Tudor Vladimirescu”, fiind acuzat că nu vreau să mă înscriu în partidul comunist. În realitate, era vor­ba