Criza financiara a scos la iveala o multitudine de vulnerabilitati din sectorul financiar si valori alarmante ale datoriilor suverane, la care s-au adaugat schimbari succesive pe scena politica, declansate de alegeri anticipate (cum este cazul Greciei, Ciprului, Italiei, sau Irlandei). In acest context, bancile centrale si guvernatorii acestora au devenit mai vizibili in ochii cetatenilor. De exemplu, rezultatele sondajului „Barometrul de opinie publica – Adevarul despre Romania”, realizat de INSCOP Research in martie 2013, arata ca:
- 47,2% din populatie are incredere in Banca Nationala a Romaniei (BNR), institutia situandu-se pe locul doi, dupa Armata (61,8%);
- Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, ocupa locul al treilea din punct de vedere al increderii populatiei in personalitati, cu un procent de 44%.
Dar in Romania aceasta stare de fapt nu este noua sau determinata de criza. Increderea in institutia Bancii Nationale a Romaniei a crescut in timp si datorita parcursului istoric.
Noi provocari pentru bancile centrale
Bancile centrale se confrunta in primul rand cu o vizibilitate crescuta, dar si cu un cumul de noi responsabilitati fata de: capacitatea de redresare a economiilor, stabilitatea sistemelor financiare si a institutiilor financiare individuale, reglementarea macro si microprudentiala, politica fiscala si macroeconomica.
Pe langa acestea putem nota si un nou set de provocari politice si operationale, de la strategia de ansamblu a guvernarii la managementul riscului: sunt implicate atat in politica fiscala cat si in cea monetara, si au devenit judecatori ai probitatii, arbitri pe pietele de capital, salvatori ai bancilor cu probleme, plasa de siguranta a guvernelor si supraveghetorii intregului sistem financiar.
In acelasi timp, au devenit mai vulnerabile la riscuri variate, precum: fluctuatiile de
