Domnul L.N. din Hălmagiu nu do­reşte să-şi dea numele pentru a nu avea de suferit de pe urma declaraţiilor domniei sale. Dar, ne-a mărturisit, cât se poate de indignat, că „au năvălit iar cu amenzile peste noi în pia­ţa de la Hălmagiu. Şi aşa nu avem locuri de muncă, iar boactării ne fugăresc cu animalele din piaţă şi ne amendează pe punde ne prind: ba că nu avem actele în regulă, ba că nu avem certificate de producător, ba că nu avem documente de provenienţă sau paşapoarte pe dobitoace. S-au legat până şi de bieţii ţigani care vând de unele, de altele, prin colţurile pieţelor. De când e lumea-lume aceştia au vândut oale achiziţionate de pe urma colectării penelor de gâscă, sau cazane de fiert ţuica şi alte arămuri. Acuma, ce-i drept, mai vând şi hai­ne din Turcia sau seconduri, dar să le ceri documente de provenienţă la Hăl­magiu, asta-i chiar culmea tupeului. Piaţa este ceva extrem de fragil, iar dacă n-au grijă şi te năpusteşti cu amenzile şi cu birurile, poate câştigi ceva pe termen scurt, dar pierzi totul pe termen mediu sau lung. Mergeţi şi vorbiţi cu oamenii din alte zone, care au avut şi ei pieţe vestite, dar le-au pierdut tocmai din această cauză. Scrieţi, domnule ziarist, că am ajuns să-l regretăm pe Ceauşescu, aşa cum străbunii noştri îi regretau pe turci, atunci când au venit austriecii cu birurile. O fi birul cuvânt turcesc, dar turcii ştiau să nu întindă coarda.”

Domnul L.N. din Hălmagiu nu do­reşte să-şi dea numele pentru a nu avea de suferit de pe urma declaraţiilor domniei sale. Dar, ne-a mărturisit, cât se poate de indignat, că „au năvălit iar cu amenzile peste noi în pia­ţa de la Hălmagiu. Şi aşa nu avem locuri de muncă, iar boactării ne fugăresc cu animalele din piaţă şi ne amendează pe punde ne prind: ba că nu avem actele în regulă, ba că nu avem certificate de producător, ba că nu avem documente de provenienţă sau paşapoarte pe dobitoa