Au apărut vaietele obişnuite pentru sufletele celor care vor face ceva puşcărie pentru un schimb de terenuri. N-aş vrea să facem un sondaj de tipul: cîţi ani ai face puşcărie ca să devii milionar sau miliardar. Dar aş sublinia cu cît mai multe banalităţi importanţa zilei de 20 mai în care lotul schimbului de terenuri cu armata, cu Gigi Becali în frunte, a fost închis: e o hotărîre care vine după un furt clar şi după ani de sfidare, fără ambiguităţi precum “puterea exemplului”; nu mai avem senzaţia că le-au găsit ceva pentru că nu i-au prins cu chestiile grele presa a fost ceva mai calmă şi mai puţin pro-Becali decît în momentul furtului maşinii şi arestului cînd practic a fost infectată de ziarişti şi avocaţi cumpăraţi să urle împotriva statului, judecătorilor etc. măcar cazurile sfidătoare rămase în picioare din neguroşii ani 90 au avut şi rezolvări clare. E un soi de catharsis public pe care nu neg că-l am şi eu Ponta i-a tot dat zilele astea cu simpatie şi iubire pentru Gigi sau Gică Popescu (care a scăpat deocamdată în dosarul transferurilor). Îi e imposibil să se abţină sau care-i treaba cu omul ăsta care avea o mare ocazie să mai şi tacă? pentru gravitatea faptei au primit pedepse mici – avem miniştri (Babiuc) şi generali care au făcut “afacerea” fără să clipească; deci nu e doar o justiţie mediatică pentru Becali

Completaţi şi voi. Nu e cazul să încingem hora justiţiei române. Dar 20 mai e o zi mai specială, mult mai specială decît închiderea unui Năstase, de exemplu.

Au apărut vaietele obişnuite pentru sufletele celor care vor face ceva puşcărie pentru un schimb de terenuri. N-aş vrea să facem un sondaj de tipul: cîţi ani ai face puşcărie ca să devii milionar sau miliardar. Dar aş sublinia cu cît mai multe banalităţi importanţa zilei de 20 mai în care lotul schimbului de terenuri cu armata, cu Gigi Becali în frunte, a fost închis: e o hotărîre