„Jimmy P. sau Psihoterapia unui indian din America”, m-a tentat întâi de toate ca o potenţială alegere pentru „Festivalul de Psihanaliză şi Film” care sper (împreună cu perseverenta şi răbdătoarea Miruna Berescu) să continue! Doar o terapie serioasă durează vreo 7 ani, nu?
În plus scenariul lui Arnaud Desplechin (pe care l-am întâlnit acum câţiva ani la Institutul francez din Bucureşti) porneşte de la cartea lui Georges Devereux, despre cazul veteranului Blackfoot, din cel de-al doilea război mondial, Jimmy Picard (portoricanul Benicio Del Toro), şi are o prefaţă a unei alte somităţi în domeniu, ultrapasionată de cinema, Elisabeth Roudinesco. Devereux (1908-1985) (interpretat atât de nuanţat şi ataşant de Mathieu Amalric, un Steve Buscemi al Hexagonului), e născut la Lugoj, îl chema György Dobo, maghiarizat din Deutsch, şi cum pseudonimul de Lugosi fusese deja luat de Bela, cel mai faimos Dracula de la Hollywood, şi-a strecurat românescul „evreu” în noul nume, ceea ce ar merita psihanalizat, mai ales că, între timp, a devenit catolic francez. Bănăţeanul rămâne însă un extraordinar poliglot, specialist şi pionier al etnopsihanalizei. Scenariu e o călătorie într-o minte tulburată, care nu mai face distincţia între vis şi realitate , schizofrenie ar fi diagnosticul ştiinţific, descriind coşmaruri complexe, pe care fostul soldat băştinaş le are în engleză, şi momente pline de duioşie, o iubire subtilă şi una primitivă, dar ataşantă, cuvinte dintr-o limbă rară şi o lume la care n-ai acces, pentru că există, ca în contractele de colaborare, clauza de confidenţialitate dintre doctor şi pacient. Un posibil premiu de scenariu sau poate şi unul pentru actorie...
La Un certain regard şi o posibilă Camera d’Or
„Bends” o poveste intensă şi frumos construită de delicata Flora Lau, care ne descrie un Hong Kong nebănuit, cu existenţe paralele: o nevastă bogată car
