Un morcov roșu și lung, înfipt între bucile lui Obama, arată caracterul stendhalian al democrației americane. Roșu și negru sînt culorile momentului, deși situația președintelui e albastră. Fiscul, celebrul IRS, considerat mai puțin iertător ca însăși moartea, s-a jucat de-a Blejnar prin contabilitatea adversarilor politici, pe care i-a călcat țintit, de parcă ar fi urmat manualul de intimidare tipărit la București. Ca și în România, ANAF-ul americanilor n-a dat năvală singur, ci a venit la pachet cu procurorii, care au interceptat convorbirile unor țigănci împuțite de la Associated Press.
Pînă aici lucrurile par simple. Nouă ne vine ușor să înțelegem cine a copiat după cine și de ce, la examenele din iulie 2012, America i-a prelungit elevului model Băsescu bursa de merit la Totalitarism.
Dar asemănările nu merg mai departe. Fiindcă, la ei, a fost de ajuns ca un găozar de investigații să afle subiectul și America a luat foc. Congresul și Senatul au format comisii de anchetă, șeful IRS și-a dat demisia, procurorul general și-a cerut scuze în public, iar Obama are ceva din tremuratul înaintașului său alb, Nixon.
La noi, cînd Blejnar a sugrumat la ordin instituții de presă și cînd Kövesi a interceptat, editat și publicat convorbiri private ale jurnaliștilor, s-a lăsat o tăcere de mormînt. Degeaba ți-ai fi ciulit urechea, n-ai fi auzit nici vocea lui Victor Ponta și nici pe a lui Crin Antonescu. Șefii Opoziției țineau fălcile încleștate, nu cumva să le scape vreun protest. Nu numai că nu s-a pus problema unei comisii parlamentare de anchetă a abuzurilor contra libertății de exprimare, dar nici în Cameră și nici în Senat nu s-a putut încropi o simplă luare de cuvînt. N-a fost rostită nici măcar o biată glumă, așa, ca la moartea unei reviste de umor.
USL n-a fost doar rezultatul urii populare, s-au găsit în interior și urme de prietenie. Ponta
