Condamnarea lui Gigi Becali a fost cumva surprinzătoare. După ce George Copos, Ioan şi Victor Becali, Cristi Borcea, Mihai Stoica au scăpat de închisoare în dosarul tranferurilor, puţini se aşteptau ca Gigi Becali să fie cel condamnat. Şi inevitabil, o bună parte dintre români l-au compătimit pe patronul Stelei şi şi-ar fi dorit ca cei de mai sus să fi fost în locul său. Chiar dacă face paradă de opulenţă şi averea sa a fost dobândită prin încălcarea legii, aşa cum tocmai a stabilit instanţa, latifundiarul din Pipera este privit cu simpatie şi toleranţă de o bună parte din români. Paradoxal, pentru că în general, românii nu îi plac pe cei înstăriţi. Dar profilul său este special: om dintr-o bucată, patron al celei mai populare echipe de fotbal din România, generos şi milostiv cu cei săraci atunci când vede o cameră de luat vederi, cu credinţă în Dumnezeu (sau cel puţin aşa pretinde), Becali nu deranjează pe aproape nimeni. Nu acelaşi lucru se poate spune despre cei implicaţi în dosarul transferurilor. Cred că lumea s-ar fi strâns în Piaţa Universităţii pentru a sărbători o eventuală condamnare în cazul lor. Chiar dacă sunt la fel de bogaţi precum patronul Stelei, bunăstarea lor deranjează. Ei nu dau bani la săraci, nu au replica la ei, percepţia este aceea că s-au îmbogăţit pe spatele românilor. Ceea ce mi s-a părut incredibil ieri la Becali a fost goana sa după atenţia mass-media până în clipa în care s-a prezentat la poliţie. A vorbit mult, a răspuns răbdător la întrebările jurnaliştilor şi cred că o să-i fie dor de camerele de luat vederi care se plimbau după el la Parlament. Părerea mea este aceea că după ce va fi eliberat, din ce am înţeles, cam în doi ani, Becali poate să revină cu uşurinţă în viaţa publică şi chiar în politică. Poate chiar la timp pentru parlamentarele din 2016. Până la urmă, în 2009 şi-a câştigat mandatul de europarlamentar profitând din plin