Boierii Bucurestiului de altadata au avut dintotdeauna cai superbi, bogat impodobiti si calesti frumoase.
Vizitii lor purtau un fel de livrea, compusa dintr-o tunica lunga (dulama), plisata si stransa in talie cu un brau lat de matase. Pe cap aveau palarie inalta de postav negru, cu cocarda de matase alba, pe care iarna o inlocuiau cu o caciula de miel, cu cocarda de matase rosie. Toti purtau la brau un cutit lung, cu maner de argint.
Boierii timpului ieseau la plimbare cam la aceeasi ora. Trasurile porneau la trap pe Podul Mogosoaiei, iar dupa ce treceau de bariera, o luau la galop spre Baneasa sau Herastrau.
Pana in 1823, numai clasa nobila avea dreptul sa se plimbe in caleasca. Negustorii, oricata avere ar fi avut, trebuiau sa se urce intr-o taraboanta oarecare, pentru ca nu existau trasuri pe piata. Ele au aparut abia in 1828.
Mult timp, aceasta industrie a fost in mana rusilor (lipoveni) care-si aveau cartierul si biserica in jurul strazii Romana. Trasurile pe care le puneau in circulatie erau foarte frumoase si trase de cai minunati. Vizitii purtau tuninci lungi, de catifea neagra sau albastru inchis, incinse cu un brau de matase.
Bacsisul nu era obligatoriu la Bucuresti, asa cum era la Paris. Daca ii dadeai, vizitiul iti multumea, daca nu, nu spunea nimic.
In general, vizitiii bucuresteni nu prea cunosteau strazile in afara celor din centru; de aceea, daca nu mergeai intr-un loc foarte cunoscut, la teatru sau la Sosea, nu te mai osteneai sa-i spui vizitiului unde sa te duca. Te urcai in trasura si ea pornea.
Cand voiai sa o iei la dreapta, atingeai cu varful bastonului bratul drept al vizitiului, cand voiai sa o iei la stanga, ii atingeai bratul stang, iar daca voiai sa opreasca, ii infingeai usor bastonul in mijlocul spatelui.
Bucuria saniilor
Iarna, buc
