Marele scriitor peruan Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2010, a fost marţi, în cea de-a treia zi a vizitei sale la Cluj-Napoca, oaspetele Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Babeş, unde a purtat un dialog sub titlul „Am putea trăi fără să evadăm în ficţiune?” cu Gabriel Liiceanu, în faţa a sute de profesori şi studenţi admiratori.

Suita de întrebări adresate de Gabriel Liiceanu laureatului Nobel pentru Literatură s-a bazat pe ideea că majoritatea oamenilor de azi şi din timpuri trecute nu citesc, iar „istoria omenirii poartă în sine şi o istorie a analfabetismului”, astfel încât ficţiunea nu se consumă primordial ca şi literatură.

„Specia celor ce nu citesc este cu mult mai mare faţă de a celor ce citesc. Trebuie să acceptăm că este un club al celor ce consumă literatură. Azi, literatura este pentru cei puţini. Lumea este mult mai atrasă de computer ori de jocuri de noroc. Nu mai e loc de ficţiune. Frăţia dintre oameni nu se obţine prin cărţile citite”, a spus Gabriel Liiceanu.

Laureatul Nobel a răspuns că există o diferenţă între ficţiunea literară şi alte ficţiuni. Lumea merge azi atât de prost tocmai pentru că mare parte din oameni trăiesc fără ficţiuni literare. Din păcate, ficţiunea ajunge la o mare parte din public prin televiziune, prin telenovele – „forme de ficţiune adormitoare, care creează o realitate paralelă, caricaturală şi chiar mincinoasă”.

„Este genul de ficţiune conformistă, impusă de cei ce vor să acceptăm lumea aşa cum este. Este ficţiunea care eludează problematica umană, cea reală, şi are o viziune degradantă asupra vieţii, spre deosebire de marile ficţiuni literare, care ne pun faţă în faţă cu marile probleme ale umanităţii. Marile ficţiuni literare sunt un antidot împotriva viziunilor minuscule ale umanităţii şi credinţelor ideologice care separă lumea în fiinţe superioare