În Siria, bǎtǎlia care se dǎ pentru controlul oraşului Qousseir situat în estul ţǎrii începe sǎ aibǎ o încǎrcǎturǎ simbolicǎ. Dincolo de faptul cǎ oraşul are o poziţie strategicǎ, recucerirea sa de cǎtre trupele fidele regimului de la Damasc ar însemna o importantǎ victorie psihologicǎ pentru Bashar Al-Assad care mai are o victorie la activ : transformarea conflictului sǎu cu opoziţia într-un rǎzboi regional.

Nu întîmplǎtor şeful opoziţiei siriene a lansat un apel cǎtre toţi rebelii sǎ vinǎ de urgenţǎ la Qousseir pentru a apǎra oraşul. Armata sirianǎ, ajutatǎ de hezbollahi sosiţi din Liban, de iranieni precum şi de voluntari şiiţi sosiţi din Irak, asediazǎ, de duminicǎ încoace, acest bastion al rebelilor. Luptele s-au soldat pînǎ acum cu cel puţin o sutǎ de morţi, printre care numeroşi hezbollahi, ceea ce demonstreazǎ cǎ ei sunt în prima linie.

Cotidianul Le Monde dedicǎ un dosar extrem de bine documentat conflictelor care au loc acum în lumea arabǎ şi ajunge la concluzia cǎ asistǎm de fapt la un rǎzboi deschis între şiiţi şi suniţi. Dincolo de diferenţele lor religioase, însǎ, se confruntǎ douǎ modele politice şi douǎ zone geografice. Suniţii se considerǎ pǎstrǎtorii tradiţiei în cel mai pur stil cu putinţǎ, adevǎraţii purtǎtori de cuvînt ai lui Mohamed, marele profet, în timp ce şiiţi îl venereazǎ pe unul dintre verii profetului, Ali, considerat succesorul sǎu. Nu este prima datǎ cǎ arabii, şi în general musulmanii, se luptǎ între ei pe motive de dogmǎ religioasǎ. La sfîrşitul secolului al XIII-lea un celebru teolog sunit, Ibn Taymiyya, a pronunţat o anatemǎ împotriva şiiţilor, anatemǎ care inspirǎ şi astǎzi curentele rigoriste, wahabismul care s-a dezvoltat în Arabia Sauditǎ, salafismul şi jihadismul în general.

În prezent, însǎ, asistǎm la un conflict între "semiluna şiită şi arcul sunit", scrie Le Monde, iar Siria se aflǎ exact la mij