E clar ca penaltyul făcut de Doru Bratu că Laurenţiu Reghecampf a fost prost înţeles.
„Sigur nu voi mai continua la Steaua din vară. (...) Îmi voi găsi unde să antrenez, nu-mi fac probleme“, vorbe rostite iniţial de antrenorul gelat, înseamnă, de fapt, „Nu se pune problema să-mi dau demisia“, în adaptarea ulterioară a aceluiaşi Reghecampf.
„Cu siguranţă că din vară va continua altcineva aici. Eu nu fac astfel de lucruri murdare“, s-au tradus puţin mai târziu prin „Nu m-am referit la patron cu jocurile murdare. M-am referit la ceea ce a apărut în presă şi s-a strigat în tribune“.
În fine, „Nikolic a dat toate mingile la adversar, nu e posibil aşa ceva!“ s-a transformat în „n-am spus că ăla a jucat slab sau că altul a jucat prost“.
Inconsecventul de mai sus este acelaşi Reghecampf care acum un an declara că nu practică jocuri de noroc, nici măcar nu pune bani la Loto, pentru ca peste câteva luni să apară într-un casino unde manevra jetoanele de poker cu o dexteritate care l-ar recomanda pentru o reclamă cu sloganul „Reghe e all-in!“.
În timpul interviului dat lui Viorel Grigoroiu, pe faţa celui care a stat pe bancă la câştigarea titlului 24 se citea teama ca şuşa cu Viitorul să nu-i afecteze imaginea. De fapt, declaraţiile lui Reghecampf erau o delimitare clară de blatul pe care până şi fanii Stelei, dopaţi cu victorii, l-au sesizat şi l-au taxat. Apoi, după ce Becali l-a tras de urechi, a apărut o altă teamă, teama de stăpân, iar din asta s-au născut retractările penibile de la conferinţa de presă şi de la Dolce Sport.
Cei care-l cunosc bine susţin că aceste două frici, aşezate ca nişte nervuri de-a lungul unor relaţii ciudate cu personaje implicate în mafia pariurilor, a colaborării cu preparatorul fizic şi chimic Thomas Neubert şi a scheletului format din peste 100 de jucători de Liga 1
