Dacă ar fi să o descriem pe Anna într-un singur cuvânt, acesta ar fi “sentimente”. Pare a fi o femeie sensibilă.

Puteţi citi sentimentele pe faţa ei, în mişcarea ei şi tonul vocii în timp ce vorbeşte. În principal: iubire, tandreţe, căldură şi bunătate. Se poate spune că este toate aceste emoţii şi cât de “prea dulce” ar suna, este personificarea lor.

Când vezi această femeie sociabilă şi vorbăreaţă este dificil să ţi-o imaginezi singură. Albumul de fotografii este plin de imagini de familie, portrete de prieteni, rude, copii. Este plin de fotografii de grup din tabere de iarnă la ski şi excursii montane.

Anna vorbeşte despre trecut, cu ochii strălucind. Ea a fost a doua fiică într-o familie maghiară din Micloşoara, un mic sat la 40 km de Braşov. – E celebru din cauza castelului, vizitat de Prinţul Charles. El vine în sat de 2 sau 3 ori pe an. Am poze de la una dintre aceste vizite. A fost musafirul mamei mele – prezintă ea cu mândrie fotografiile din grădina în care Prinţul Charles bea palincă înconjurat de rudele ei. Dar înainte ca Prinţul Charles să fie interesat de viaţa de zi cu zi a micului sat româno-maghiar (îi place să meargă pe jos prin sat şi să privească … vacile care se întorc de la păscut), castelul din Micloşoara a fost locul de joacă preferat pentru Ana şi prietenii ei. Îşi aminteşte bine jocurile din copilărie, cum ar fi “brutar şi pâine”: copiii aşezaţi pe un rând erau pâinile şi unul era brutarul. Brutarul încerca să-i facă pe ceilalţi copii să zâmbească pentru a le arăta că sunt încă “pâine necoaptă”. Cei care începeau să râdă, pierdeau. Ultimul care nu zâmbea câştiga şi devenea noul brutar. De asemenea şi-a amintit că mai jucau “ziua nunţii”. Anna era de obicei mireasa. – Poate pentru că am avut mereu părul lung? – Zâmbeşte. Poate. Dar privind în timp arăta mai mult ca o predicţie pentru viitorul ei. Adesea, în timpul conversa