Fost preşedinte al Academiei Române, director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară “G. Călinescu” din Bucureşti, academicianul Eugen Simion împlineşte sâmbătă 80 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“Nu fac eroarea, pe care o fac mulţi de a confunda România suprafeţelor, gălăgioasă şi superficială, cu România profundă”

 “Talentul se manifestă şi când ai noroc, şi când nu ai noroc în viaţă. Norocul este când talentul învinge nenorocul sau, cum zice Miron Costin «norocul nostru cel prost». Noi, românii, suntem obsedaţi de el şi de aceea vorbim mereu de el. Cioran scrie de mai multe ori că nenorocul ar fi destinul nostru. Nu-l cred pentru că, de ar fi aşa, n-am mai fi azi pe lume. Când te uiţi în urmă (în istoria noastră) vezi că românii şi-au învins nenorocirile şi au supravieţuit. Păstrând proporţiile şi aplicând aceeaşi logică, pot spune că nu m-a ocolit norocul în existenţa şi în cariera mea literară. Nici nu m-a copleşit, e adevărat. Mai întâi, iată, trăiesc, în al doilea rând mi-am scris cărţile şi, după toate semnele, nu mi-am ratat destinul, cum se zice cu o vorbă mare. Cât este şi aşa cum este. Aşa că, ajungând la un prag pe care, când eram tânăr, mi se părea un prag mitic, pot mărturisi că Dumnezeu m-a protejat. Mi s-au întâmplat şi mi se întâmplă încă multe surprize (nefericite), am trecut şi eu, ca oricare altul, prin multe nenorociri, dar nu cred că omul este condamnat la ratare. Revenind la talent: norocul începe cu ceea ce face talentul cu el însuşi. 

Viaţa poate fi un miracol, dar miracolul nu vine de la sine şi, dacă vine, se poate supăra pe noi şi atunci se retrage ruşinat. Omul înţelept trebuie să fie pregătit pentru toate situaţiile de existenţă şi, dacă este scriitor, să-şi ducă opera la capăt în orice istorie. Îmi amintesc de ce-mi spunea Marin Preda: «Mon cher –, zicea el