Am deschis uşa masivă de stejar şi am intrat în sala de şedinţe a Grupului Parlamentar PNL din Camera Deputaţilor. O masă lungă, încadrată de zeci de scaune, trona în mijlocul încăperii. Deputaţii se aflau în încăperea din dreapta, dotată cu calculatoare şi mese de studiu.

Mona Muscă mi-a urat bun-venit şi m-a condus către doi bărbaţI aflaţi în picioare, în mijlocul încăperii. Svelţi, eleganţi şi îmbrăcaţi impecabili. „Să vă prezint colegii şi colaboratorii mei cei mai apropiaţi: domnul deputat Crin Antonescu şi domnul deputat Eugen Nicolăescu!” M-a lăsat în prezenţa celor doi, pentru a vorbi la telefon. Am purtat cu cei doi deputaţi o discuţie lipsită de orice intenţie de complezenţă. Cred că reprezentam o specie rar întâlnită prin Sălile Parlamentului. Un oarecare cetăţean care are curaj să se lupte cu sistemul. Şi să mai şi învingă. Crin Antonescu părea foarte tânăr şi era extrem de amabil. Eugen Nicolăescu zâmbea mai tot timpul, ceea ce îl făcea în anumite momente un personaj simpatic. Mi-au dat amândoi cărţile de vizită, îndemnându-mă să îi ţin la curent cu activitatea de „cetăţean implicat”. –„Mi-au produs o impresie deosebită colegii dumneavoastră!”, i-am spus Monei Muscă la plecare. Cred că am fost sincer. Câţiva ani am trăit purtând cu mine un vis frumos, cu liberali finuţi, eleganţi şi amabili, hotărâţi să fie alături de cetăţeni. După 12 ani de la această întâlnire mă văd obligat să-i transmit doamnei Mona Muscă, aflată peste Ocean în Canada, un mesaj necesar: stimată doamnă, vă transmit cu regret faptul că distinşii dumneavoastră liberali, cu care vă mândreaţi în 2001, sunt în prezent doar nişte jalnice „corcituri politice”.

XXX

De fiecare dată când li se reproşează alipirea nefirească dintre liberali şi social-democraţi, riposta liderilor USL este aceeaşi: era singura soluţie pentru a se înlătura regimul Traian Băsescu. Să admitem