Cum trecurăm noi printr-o revoluţie sângeroasă şi prin vreo 23 de ani de tranziţie mirifică, de la socialism la capitalism! „Capitalism de cumetrie”, cum zicea tata Iliescu, hăt în urmă cu peste un deceniu. Şi cu ce ne-am procopsit? Păi suntem un popor liber, mândru de înfăptuirile sale democratice şi o Românie ferice! Este ea ţara tuturor posibilităţilor? Este! Uitaţi-vă la noua sa oligarhie economică şi politică, cum a răsărit ea din spuma, ca să nu zic, din drojdia prefacerilor revoluţionare, cum a prosperat, acumulând într-o legislatură-două cât alţi descurcăreţi sau iniţiaţi de pe alte meleaguri nu reuşesc să adune în şapte vieţi. Din ce, oare, li s-ar fi întrupat oligarhilor şi multora dintre înalţi demnitari de astăzi viloaiele, latifundiile, bisnisurile năucitoare, conturile bancare de prin paradisurile fiscale? Să ne amintim cum s-au făcut privatizările, transferurile din proprietăţile întregului popor, în cea a „privaţilor” de succes ai epocii, cum au căzut în ruină programată marile noastre capacităţi industriale producătoare pentru export, cum au fost tăiate pădurile, ruinate sistemele de irigaţii, cum au fost „valorificate” la fier vechi. Uitaţi-vă la nişte domni născuţi în zodia aia a... norocoşilor, de ale căror afaceri, justiţia noastră, mai mult teelvizată, încă nu îndrăzneşte să se atingă! Sau, când totuşi o face, o face tare selectiv. Bunăoară, procurorilor şi judecătorilor li s-a pus pata pe un Cătălin Voicu, pe Adrian Năstase şi pe alţi câţiva deocheaţi de regimul Băsescu, dar nici gând să-i ia la purecat pe alde Elena Udrea (Cocoş), Adriean Videanu, Gheorghe Falcă, Pinalti, Culiţă Tărâţă. Tare aş dori să aflu dacă, vreodată, justiţia „independentă” de la Gurile Dunării va reuşi să le dea de capăt dispariţiei flotei oceanice, misterului trecerii Vilei din Mihăileanu, din proprietatea statului, în custodia dlui Băsescu, ingineriilor imobiliar