De mai bine de o lună, revistele de specialitate şi site-urile americane care se ocupă cu critica mass-media nu mai prididesc să analizeze felul în care presa din SUA a tratat atentatele din Boston, mai ales în primele ore febrile de breaking news.

Două teme principale ies în evidenţă în majoritatea materialelor: gafele jenante comise de către unii jurnalişti mainstream şi implicarea fără precedent a oamenilor de rând în documentarea evenimentelor.

Grabă, prostie şi senzaţionalism

Un episod dramatic de “breaking news” poate consacra un jurnalist aflat la început de carieră, dar poate şi compromite iremediabil reputaţia unuia care a excelat zeci de ani în domeniu. Atacul terorist din Boston a avut ambele consecinţe, unii ziarişti americani asigurându-şi probabil încă de pe acum următorul Pulitzer, pe când alţii s-au văzut în poziţia de a fi întrecuţi în de-ale jurnalismului de nişte amatori deţinători de spirit de observaţie, un dram de deşteptăciune şi mult entuziasm.

Mai întâi, însă, un pic de istorie. Şi asta pentru că nu e prima dată când consumatorii de presă din America au avut ocazia să vadă live jurnalişti profesionişti nevoiţi să-şi ceară în mod repetat scuze pentru prostiile pe care le dăduseră pe post cu doar câteva minute înainte. Doar în ultimul an, o bună parte din presa americană a dat cu băţul în baltă în relatările despre următoarele evenimente majore: Decizia Curţii Supreme pe tema noii legi a sănătăţii (iunie 2012) - când CNN a anunţat eronat că aşa-numita “Obamacare” a fost invalidată, iar un blog până atunci obscur le-a arătat tuturora cum se citeşte o hotărâre judecătorească. Atacul armat dintr-un cinematograf din Aurora, Colorado (iulie 2012) – când ABC News a spus că ucigaşul, James Holmes, avea legături cu mişcarea Tea Party, anunţ bazat pe faptul că acest nume (unul destul de comun în America) apărea pe site-ul unei o