Incurcate sunt itele paginilor xeroxate din lucrarile lui Ponta, de au ajuns jurnalisti si analisti deopotriva sa nu mai stie despre ce vorbesc in momentul in care Parchetul General a anuntat neinceperea urmarii penale in cazul "presupusului" plagiat al lui Victor Ponta.
Plangerea, depusa de Mihail Neamtu si Adrian Papahagi, se referea insa la o alta lucrare a premierului, publicata in 2010 si intitulata "Raspunderea in dreptul international umanitar", nu la teza sa de doctorat din 2003.
Sa fim ingaduitori si nu atat de ipocrit rigurosi pe cat se pretind in acelasi timp aceiasi fanatici analisti ai obiectivitatii. Sunt de inteles in eroarea lor nedocumentata si nici nu e usor sa distingi intre primul, al doilea si cine stie cate alte cazuri de plagiat se vor mai fi dovedit in scurta si bogata cariera a procurorului Victor Ponta.
Sa recapitulam pe scurt istoria plagiatului in cazul premierului. Teza sa de doctorat a fost declarata plagiat de Comisia de Etica a Universitatii Bucuresti si de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.
Despre aceeasi teza care a stat la baza castigarii titlului de doctor, intitulata "Curtea Penala Internationala", Consiliul National de Etica, aflat in subordinea Ministerului Educatiei, gasea de cuviinta ca Victor Ponta nu a plagiat in urma cu 10 ani.
In baza acelorasi probe, studiind si ei aceleasi 85 de pagini presupuse a fi plagiate, membrii CNE din cadrul ministerului patronat pe atunci de Ecaterina Andronescu ajungeau la primul verdict pozitiv in cazul doctoratului lui Ponta: nu este plagiat.
Trebuie spus ca acest verdict venea dupa ce doi dintre membrii Consiliului National de Etica isi dadusera demisia, s-a inteles intotdeauna usor de ce. Avem, asadar, o teza de doctorat cu 85 de pagini xeroxate si o alta lucrare, pub
