De doua zile nu vorbim decat despre Gigi Becali. Ce face, cum face, cum ii e dupa gratii, cum e celula, cum e mancarea, ce-i face mama, ce-i face nevasta? Copilasii sunt bine? Steaua cui o lasa? Dar stadionul din Ghencea daruit (zic oameni rau voitori, dar cu actele in fata) de Crin Antonescu?
In fata acestei autentice chestiuni de importanta nationala, strigatul de disperare al unui medic care vede bebelusi murind pentru ca Ministerul Sanatatii a taiat finantarea pentru tratarea lor devine un mizilic. Tucalul lui Becali este infinit mai important. Este esenta interesului public.
Sigur ca, in aceste conditii, gratierea lui Gigi Becali, un infractor de drept comun, trimis acolo unde este locul infractorilor, devine o chestiune foarte fierbinte.
Iar Gigi Becali nu are apasarile lui Adrian Nastase. Orgoliosul fost premier, si el un infractor, dar de alt tip, stia bine ca solicitarea gratierii este o forma de recunoastere a vinovatiei si, in acelasi timp, o inclinare a steagului in fata lui Traian Basescu. A preferat asadar sa stea 8 luni in puscarie.
Mai ramanea varianta cu Parlamentul. Madalin Voicu a si introdus inca de anul trecut un proiect de lege privind amnistia si gratierea, dar care abia acum a ajuns la votul Senatului. A fost respins. Camera Deputatilor va proceda probabil la fel. Intre timp oricum Adrian Nastase a iesit. Dar acum ca a intrat Becali, ideea pare sa fi prins din nou aripi. Sorin Rosca Stanescu anunta un nou proiect de lege pe aceasta tema.
Deocamdata, pentru Becali cea mai sigura cale este sa apeleze la clementa prezidentiala, adica a lui Traian Basescu, care ba a fost Dumnezeu pe pamant, ba Satana, dupa caz si nevoia politica a momentului.
Si decizia nu va fi una usoara pentru Traian Basescu. Cum de principiile si credinta domniei sale in Justitie am ajuns sa ma indoiesc si
