Scriu aceste randuri in 20 mai. Au trecut 23 de ani de la alegerile parlamentare din 1990. “Duminica orbului”? Rememorez unele momente de atunci. Intre altele, marele miting electoral din fata Academiei militare. Eram la tribuna. Urma sa tin primul meu discurs in public si eram extrem de emotionat. In fata Academiei erau zeci de mii de oameni, care ocupau strazile pana dincolo de “medicina”.
Participarea la vot a fost, de altfel, de peste 85%. Entuziasmul era imens. Sperantele erau imense. FSN a obtinut, la Senat, 76% din locuri si, la Camera, 66%. In timpul asta, in Piata Universitatii, un nucleu de rezistenta, de opozitie, genera ceea ce in timp a devenit o ruptura profunda in societatea romaneasca. Ceea ce este firesc intr-o societate democratica – alternanta putere/opozitie – s-a transformat intr-o disputa permanenta, in ura, razbunare, lipsa de maturitate si de intelepciune. Blestemul celor 20 de ani ai lui Brucan pare ca ne urmareste in continuare…
Anul acesta, ziua de 20 mai a fost dominata de anunturile de la televizor care asteptau verdictul in dosarul lui Gigi Becali, referitor la o tranzactie de terenuri din secolul trecut . Timp de 10 ore, aceste anunturi, dezbatute de analisti si de oameni politici care faceau diverse pariuri pe libertatea lui Becali, nu au fost intrerupte decat de spoturile de publicitate care ne invitau sa bem bere autohtona sau apa de izvor fara ganganii.
Unii au fost dezamagiti de trimiterea spre rejudecare, in aceeasi zi, a dosarului “greilor” din fotbal, motiv pentru care talk-showurile de dupa-amiaza au avut de suferit. Seara insa, condamnarea lui Gigi Becali a oferit un subiect “pasionant” pentru discutii. In aceste conditii, suspendarea protocolului USL sau vizita lui Erdogan in SUA nu au mai prezentat prea mult interes. Pare ca, pentru opinia publica, dosarele din justitie au inlocuit interesul pentru fotba
