Vineri în cinematografe se lansează “Puzzle”, film care marchează primul lungmetraj al lui Andrei Zincă şi reîntoarcerea în cinematografie, după mai bine de 30 de ani, a lui Dan Nuţu. O poveste care nu trebuie pierdută, pentru că este, cu siguranţă, “altfel”. Nu vă spunem mai mult…
Jurnalul Naţional: Presupunerea mea este că de mult cochetaţi cu ideea unui film pentru marele ecran. Poate pentru că deseori este văzut ca un pas firesc. De ce acum (de ce abia acum), de ce un dramaturg argentinian (Mario Diament) şi de ce exact acest subiect?
De multe ori am vrut, de puţine ori am încercat şi de şi mai puţine am mers mai departe de a schiţa un proiect. Vinovate: creşterea copiilor, comfortul pe care mi l-o oferit munca în televiziune, lipsa de subiecte care să mă energizeze suficient. Până ce copiii şi-au luat zborul de acasă şi am simţit ceasul ticăind necruţător. Acum, ori niciodată, mi-am spus şi a apărut Mario Diament cu a lui piesă. Mario este un foarte bun prieten , care locuieşte în Miami. Am fost la premiera mondială a piesei, care de atunci a dat ocolul lumii, şi m-a emoţionat enorm. Găsisem şi ce căutam, ceva de spus care să mă reprezinte. Aşa s-a născut “Puzzle”.
Aducerea lui Dan Nuţu este evident o lovitura de imagine. Mai mult decât atât aţi (re)câştigat – pentru noi, cinefilii - un actor. Cât de dure au fost negocierile? Şi cum de v-aţi gândit la el?
Căutările unei figuri profund romantice, misterioase şi atrăgătoare la vârsta celei de-a treia tinereţi nu dădeau nici un rezultat. Timpul trecea şi epuizasem toate sursele la care aveam acces. Mi-a venit în minte deodată întâlnirea cu Dan, la teatru bucureştean, cu un an în urmă. L-am sunat la Berlin, mi-a cerut scenariul pe un ton flegmatic care nu prevestea nimic bun, şi 2 ore mai târziu m-a sunat să-mi comunice pe acelaşi ton, că îi plăcuse scenariul şi că ar
