Deşi actuala ediţie a Forumului Europa, la care au participat lideri de prim rang din Germania şi UE, a avut ca temă viitorul Europei, situaţia din Ungaria a iscat iar controverse notabile cu un larg ecou mediatic.

Candidatul social-democrat la funcţia de cancelar la alegerile din toamnă din Germania, Peer Steinbrück, ia în calcul, in extremis, activarea articolului 7 din Tratatul UE, in cazul Ungariei, care prevede ca la incalcari repetate ale principiilor fundamentale ale UE, o tara poate fi lipsita de dreptul de vot.

Animat de conjunctura pre-electorală în care se află Germania, liderul de stînga nu a pierdut ocazia de a critica politica, în ochii săi, mult prea clementă, prea tolerantă a creştin-democraţilor germani faţă de partenerul rebel de la Budapesta.

Calmă, Angela Merkel şi-a reiterat miza pe munca de lămurire care trebuie dusă spre a readuce Ungaria pe calea cea bună şi dreaptă, formulînd cu abilitate diplomatică şi un avertisment: o schimbare poate totuşi surveni acolo unde legile şi modificările aduse constituţiei ţării nu sunt în concordanţă cu acordurile şi reglementările europene.

Merkel nu a omis să dea o ripostă iscusită notoriei retorici belicoase cu care Steinbrück obişnuieşte să-şi formuleze revendicările, fie că este vorba de bancherii elveţieni fie de guvernanţii Ungariei: nu ar fi nevoie ca de la bun început, să fie trimisă cavaleria la locul faptei. Enunţul avea să stîrnească valuri imprevizibile.

Duelul verbal dintre Merkel şi Steinbrück trece drept simptomatic pentru o atmosferă electorală în care şi cele mai anodine subiecte pot fi transformate în muniţie. Cît despre reacţia insolentă a Budapestei, ea a trădat atît idiosincrazia gravă a lui Viktor Orban la recomandările UE cît şi reminiscenţele unei germanofobii stereotipe. Nu este nevoie ca germanii să-şi trimită cavaleria la Budapesta de vre