La 25 aprilie 1953, Francis Crick şi James Watson publicau, în revista Nature, un articol de o pagină despre care se credea că avea să revoluţioneze cercetarea biologică. Plecând de la munca lui Rosalind Franklin şi a lui Maurice Wilkins, aceştia descoperiseră structura dublu spiralată a ADN, oferind o primă înţelegere a modului în care organismele moştenesc şi stochează informaţia biologică. Însă, 60 de ani mai târziu, a avut oare această descoperire impactul pe care întreaga lume îl aştepta? Mass-media a sărbătorit cu multă pompă a 60-a aniversare a publicaţiei, adresând urale reuşitei care „a inaugurat era geneticii“ şi numind-o „una dintre cele mai importante descoperiri ştiinţifice din toate timpurile“. Ziarul englez The Guardian a folosit chiar titlul: „La mulţi ani, ADN! Momentul de aur care ne-a schimbat pe toţi“. Într-o oarecare măsură, au dreptate. Descoperirea stă la baza geneticii şi a inaugurat noi şi promiţătoare domenii de cercetare, cum ar fi biologia sintetică, în cadrul căreia sistemele biologice sunt create sau modificate pentru a îndeplini anumite funcţii. Totodată, a facilitat o serie de inovaţii importante, cum ar fi tratamentul farmacogenetic al cancerului, prin care medicamentele vizează defectele genetice specifice din celulele canceroase. În plus, ADN a dobândit un oarecare aer mistic în cultura populară. După cum arată Dorothy Nelkin şi Susan Lindee, a devenit o entitate sacră – echivalentul modern al sufletului din creştinism, esenţa unui individ. Deşi unele forme de determinism biologic, cum ar fi credinţa că rasa sau sexul dictează destinul unei persoane, au fost respinse la scară largă, ideea că o persoană poate fi predispusă genetic, de exemplu, să acumuleze datorii, să devină un dictator nemilos sau să voteze mereu în alegeri rămâne acceptabilă, din punct de vedere social. Însă, aproape de la început – şi, mai int