Lacunele din programele de tratament al insuficienţei cardiace şi costurile din ce în ce mai mari din sistemul de îngrijire a bolnavilor cardiaci au fost subiect de discuţie în cadrul unui simpozion desfăşurat recent la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovas­culare „Prof. dr. C. C. Iliescu“ Bucureşti. Invitat de onoare, profesorul Mihai Gheorghiade (foto), de la Northwestern University – Feinberg School of Medicine, a făcut referire în primul rând la nevoia de noi scheme de tratament pentru pacienţii la care terapiile actuale nu au dat rezultate, precum şi la necesitatea de a identifica pacienţii cu cel mai mare risc de spitalizare sau deces şi, totodată, de a educa genera­ţiile viitoare de medici cardiologi. În România, afirmă dr. Ovidiu Chioncel, de la Institutul „C. C. Iliescu“, insuficienţa cardiacă este foarte frecventă, după cum a reieşit dintr-un studiu realizat recent de Societatea Română de C Publicitate ardiologie, care arată o incidenţă de 4,7%. Mai grav este că nouă din zece bolnavi cu insuficienţă cardiacă nu ştiu că au această afecţiune. Acelaşi medic atrage atenţia şi în ce priveşte accesul la tratamentele intervenţionale, unde raportul dintre ţara noastră şi state vest-europene este de 1/19. Şi totuşi, stă şi România bine la ceva, spune dr. Chioncel: la registrul cu persoanele care suferă de insuficienţă cardiacă. El spune că ţara noastră ar fi singura din Europa de Est cu un asemenea registru. Prof. dr. Cezar Macarie, de la Institutul „C. C. Iliescu“, consideră că unul dintre cele mai importante programe realizate în România de după anul 1990 ar fi cel de tratament intervenţional al infarctului de miocard (STEMI), una dintre cele mai frecvente cauze de insuficienţă cardiacă. Media vest-europeană a prevalenţei acestei afecţiuni variază între 0,5 şi 2,5%. În ţările din Europa de Est însă, nu prea există studii de prevalenţă; în Român