Scriitorul Dominique Venner, care s-a sinucis marţi în incinta Catedralei Notre-Dame din Paris, susţinea de mai bine de 50 de ani mişcarea radicală de extremă dreaptă. Gestul şocant vine din partea unui om care nu şi-a renegat niciodată angajamentele, scrie „Le Figaro“. Fiu de arhitect, fost membru al Partidului Popular Francez, Venner s-a înrolat încă de tânăr în armata franceză. El a participat ca voluntar în războiul din Algeria, a făcut parte din Organizaţia Armata Secretă (OAS), iar în 1961 a fost ţinut prizonier în închisoarea din Santé pentru sprijinirea puciului generalilor din Algeria. După ce în 1963 a fondat mişcarea naţionalistă „Europe action“, în 1968 a înfiinţat, alături de Alain de Benoist, Grupul de cercetare şi studiu al civilizaţiilor europene (Grece), mişcare intelectuală cu o viziune elitistă şi tradiţionalistă asupra societăţii, ce s-a bucurat de simpatia mai multor intelectuali precum Louis Pauwels, Thierry Maulnier Pierre Debray-Ritzen sau Jules Monnerot. În 1980, a părăsit viaţa politică şi s-a dedicat cercetărilor istorice, specializându-se în istoria politică şi militară. „Inimă rebelă“ Printre lucrările sale remarcabile se numără şi „Les Blancs et Les Rouges“, în care vorbeşte despre războiul civil rus dintre anii 1917-1921. În 2002, Venner a înfiinţat revista ce avea apariţii lunare, „La Nouvelle Revue d’histoire“, obţinând contribuţia regulată a istoricilor precum François-Georges Dreyfus, Jean Tulard sau Jacqueline de Romilly, cărora le-a câştigat respectul, în ciuda faptului că nu împărtăşeau acelaşi punct de vedere. De asemenea, timp de mai mulţi ani, el a moderat şi o emisiune la Radio Courtoisie. Se poate crede că gestul său disperat exprimă nevoia unei provocări explicate în lucrarea sa autobiografică „Inimă rebelă“, în care Venner îşi relatează viaţa şi sensul angajamentelor, a conchis „Le Figaro“.