Am parte zi de zi, in timpul iesirilor noastre copilaresti cu precadere, de cateva din acele momente care nu doar ca te fac sa strigi in gura mare ca esti un parinte fericit, dar care ti se si lipesc de suflet atat de bine ca esti convins ca ele vor ramane definitiv acolo.

Si ai dreptate, ele raman definitiv acolo: grija pe care ti-o arata un copil de doi ani atunci cand traversezi strada sa nu te loveasca pe tine, parintele, masina, dojana lui ca ai uitat sa-i pui furculita la masa, imbratisarile din senin, zambetul si cheful de joaca acum, aici cu tine… Continuarea, aici.

Am parte zi de zi, in timpul iesirilor noastre copilaresti cu precadere, de cateva din acele momente care nu doar ca te fac sa strigi in gura mare ca esti un parinte fericit, dar care ti se si lipesc de suflet atat de bine ca esti convins ca ele vor ramane definitiv acolo.

Si ai dreptate, ele raman definitiv acolo: grija pe care ti-o arata un copil de doi ani atunci cand traversezi strada sa nu te loveasca pe tine, parintele, masina, dojana lui ca ai uitat sa-i pui furculita la masa, imbratisarile din senin, zambetul si cheful de joaca acum, aici cu tine… Continuarea, aici.