O căsuţă desprinsă din poveşti, cu un acoperiş din paie susţinut de pereţi din bârne, acoperiţi cu lut, veche de circa două secole, supravieţuieşte în mod miraculos pe unul din malurile Someşului, în localitatea sălăjeană Răstoci. Sufletul căsuţei – în care electricitatea, gazul sau apa nu au avut curajul să pătrundă – este menţinut încă viu de o bătrână cu o vitalitate şi un optimism greu de imaginat pentru o persoană ce duce pe picioare aproape nouă decenii de existenţă.

Pentru a ajunge de la Zalău la Răstoci, primul punct de reper este micuţul oraş Jibou, mai cunoscut astăzi pentru frumoasa sa grădină botanică şi Castelul Wesselenyi decât ca importantul nod feroviar din perioada în care CFR nu avea intenţii de privatizare.

Într-o însorită zi de mijloc de mai, privirea călătorului este atrasă, după ce treci de Jibou, Var şi Surduc, de creste muntoase ce curg, împreună cu şoseaua, pe celălalt mal al râului Someş. Arborii de un verde crud şi gresiile de Cliţ sunt doar o parte a rezervaţiei peisagistice Stanii Cliţului. Nu departe de şosea, în aceeaşi zonă, bine ascunsă de privirile neiniţiaţilor, este peştera de la Cuciulat, celebră pentru căluţul rupestru pictat aici în urmă cu mai bine de 10.000 de ani.

Satul Răstoci nu se lasă nici el mult aşteptat, însă în goana maşinii o clipă de neatenţie te poate face să treci nepăsător pe lângă o căsuţă desprinsă parcă din poveşti. Imediat după o curbă strâsă, la câţiva metri de şosea, înconjurată de arbori cu coroane bogate, se află o casă mică, ce respiră frumuseţe, linişte şi simplitate. Are doar o încăpere cu două ferestruici şi o tindă, cu un acoperiş tradiţional de paie. În prag stă tanti Iulica, o figură caldă şi zâmbitoare, ascunzând sub o năframă înflorată aproape nouă decenii de viaţă patriarhală. E mereu bucuroasă de oaspeţi, fie că ei vin din Austria, Germania, de peste ocean sau doar de la