Dacă nu înfruntăm cu luciditate rece realitatea, nu ne vom corecta niciodată! Ce e valabil în viaţa fiecăruia dintre noi este valabil şi pentru bugetele publice naţionale şi locale. Riscăm să rămânem într-o sărăcie perpetuată dacă ne furăm unii altora căciula pentru ca apoi să ne plângem că ne îngheaţă urechile de frig iarna.

Am văzut săptămâna trecută un spectacol, e adevărat, neplăcut la una dintre comisiile judeţene de evaluare a persoanelor cu handicap. Oameni cu dizabilităţi vădite sau boli incurabile au fost puşi pe drum de autorităţile de resort, ceea ce a creat un impact destul de puternic în opinia publică. Cu încrederea la pământ în instituţiile statului, am fost tentaţi să vedem doar o umilire în plus a celor mai nefericiţi dintre cetăţenii români.

Reacţia negativă a publicului a adus rezultate în numai câteva zile: Consiliul Judeţean a demis şeful Comisiei, iar Ministerul Muncii s-a sesizat de asemenea. Promptitudine!, am zice. Iată că instituţiile statului nu sunt chiar insensibile la durerile cetăţeanului...

Atenţie, totuşi! Ceea ce astăzi am fi tentaţi să salutăm la autorităţi, s-ar putea întoarce împotriva noastră. Reacţii emoţionale ale opiniei publice, ca cea de săptămâna trecută, pot intimida factorii de decizie care să renunţe la orice încercare de îndreptare a anomaliilor din sistem.

Dincolo de spectacolul respingător la care am asistat la comisia respectivă şi care pe drept atinge sensibilităţile umane, trebuie să spunem totuşi că astfel de verificări trebuie făcute. Găsind formula cea mai adecvată, mai practică, care să presupună operativitate şi să nu afecteze persoanele bolnave, trebuie totuşi să se pună ordine în această zonă a pensiilor care se atribuie persoanelor cu dizabilităţi.

Realitatea ştiută de noi toţi este aceea că în listele autorităţilor de resort sunt prinse multe persoane perfect sănătoase şi care