Legendarul Dudu Georgescu, dinamovistul cu o teribilă lovitură de cap, omul care acum 13 ani a ales să trăiască la Toronto, îşi doreşte nespus să se întoarcă acasă. De două ori laureat al "Ghetei de Aur", în 1975 şi în 1977, "Ciuruca" - aşa cum a fost poreclit Dudu - a acordat un interviu pentru "ring", cu câteva zile înainte de a se reîntoarce în Canada.
De ce aţi plecat din România, domnule Dudu Georgescu?
Este foarte greu de spus acum de ce. Aşa a fost să fie. S-a ivit o oportunitate să plec în Canada şi atunci n-am mai stat prea mult pe gânduri. Se întâmpla prin 1999, eram antrenor la Călăraşi. Probabil că a surprins atunci pe toată lumea. Aşa am decis atunci. Dar, după ani şi ani, dorul de casă se face simţit tot mai des. Am venit în ţară pentru anumite probleme personale, am petrecut Paştele cu familia, iar la sfârşitul lunii mă voi întoarce în Canada. S-ar putea însă, nu se ştie niciodată, ca în cel mai scurt timp să mă întorc în România.
Aţi antrenat, în primii ani de după revoluţie, câteva echipe din ţară. Nu v-a prins însă această meserie...
Sunt momente, şi momente în viaţa de antrenor. Unele bune, altele mai puţin. Este foarte greu să fii antrenor la un club, mai ales la unul de talia lui Dinamo, cu blazon, un club care a umplut prin jocurile lui stadioane întregi. Am mai antrenat şi prin Canada, dar...
"Eu aveam prime de 1.000-2.000 de lei"
Ce aţi făcut în aceşti 13 ani de când aţi plecat din România?
Viaţa e destul de grea şi în Canada. Nu mai spun că este foarte frig acolo. Ăsta e şi unul dintre motivele pentru care vreau să mă întorc. Revenind la întrebare, am avut o şcoală de fotbal la Toronto care chiar a mers o perioadă. Pe urmă am mai avut câteva colaborări. Am dus o viaţă frumoasă, dar acum mi-e dor de prieteni, de familie...
Ce conturi ar
