Septuagenarul (ori octogenarul ?) Jean Pădureanu, starostele Bistriţei fotbalistice dintotdeauna, n-a trecut degeaba prin viaţă. Dimpotrivă, a sedus-o şi a dezbrăcat-o de toate straiele, dezmierdând-o sau bruscând-o deopotrivă, după cum i-a venit melicul. Şi din însoţirea asta pătimaşă, uneori la limita rânduielilor convenţionale, a adunat înţelepciune berechet, cât să ne înveţe pe destui. Bunăoară, în seara când încă naţia aştepta verdictul în cauza penală ce-l cuprindea şi pe el, bătrânul oltean strămutat voluntar în Ardeal a avut o răbufnire cu tâlc. Cică “Omul e mai tare decât dracu' ”. Copilandrii ăia ţiitori de microfoane şi de camere de filmat aflaţi în preajmă nici n-au băgat de seamă vorbele miezoase ale intervievatului. Prea cruzi ca să priceapă adâncimile sufletului şi prea birjăriţi de stăpânii răscrăcăraţi în birourile luxoase ca să-şi oprească oleacă răsuflarea şi să asculte altfel. Aleargă bezmetici printr-o lume duhnind de precarităţi şi se căznesc să inventeze ştiri din orice. Nişte victime nevinovate şi agresive ale corporatismului mediatic, nimic altceva. Sunt copiii noştri, ai unor părinţi inconştienţi şi grăbiţi să le îngăduie proasta creştere. Noi i-am stricat astfel, dar ne ferim s-o recunoaştem, de ce ne-am sluţi somnul ? Amânăm răspunsurile fundamentale, doar–doar nu va fi nevoie să le dăm cuiva. Acestor tineri, îndeosebi, pe care i-am pervertit cu cinism şi pe care îi silim, sub pretexte felurite, să ne care oala cu lături. Profităm de inocenţa şi credulitatea lor ca să-i ticăloşim asemenea nouă. Într-adevăr, “omul e mai tare decât dracu' ”, pe diavol nu-l văd în stare să-şi manipuleze meschin şi pervers odraslele. Din păcate, omul s-a luat la întrecere cu Sărsăilă, iar nu cu Dumnezeu, şi aşa îmi explic chipul de-o hidoşenie dezgustătoare al lumii de azi.
Inspirat de “Tata Jean”, Giovanni Becali, în acelaşi spaţiu public