Bolile reumatismale determinate de virusul hepatitei C afectează subiecţii de ambele sexe, indiferent de vârstă şi rasă. Infecţia cu virusul hepatitei C poate conduce la insuficienţă hepatică şi/sau neoplasm hepatic. Simptomele infecţiei HCV sunt frecvent absente. Pe lângă hepatită, virusul poate, de asemenea, să determine artrită, dureri articulare şi musculare asociate cu oboseală, suferinţe vasculare. Artrita şi alte probleme inflamatorii sunt întrucâtva frecvente la subiecţii cu HCV pozitiv. De fapt, aceste probleme pot să apară înainte ca persoana să ştie de infecţia cu HCV. Unele studii privind anticorpii anti-HCV au fost pozitive la 5,2–7,6% din pacienţii cu poliartrită reumatoidă (PR). Viremia stabilită prin RT-PCR este un indicator mai sensibil al infecţiei cronice HCV decât serologia. Riscul de transmitere a infecţiei HCV prin transfuzia de sânge a scăzut după 1990, în urma screeningului strict. Infecţia cu virusul hepatitei C reprezintă o problemă în creştere pe plan mondial. Se notează adesea apariţia artritei la pacienţi infectaţi cu HCV. Problemele care interesează articulaţiile şi muşchii, în legătură cu infecţia cu HCV, pot să determine disconfort şi să îngreu­neze activităţile zilnice. În plus, administrarea de interferon pentru tratamentul hepatitei C poate să agraveze boala reumatismală asociată. Artralgiile şi durerile musculare asociate cu oboseală sunt de obicei primele şi cele mai frecvente suferinţe, chiar la acei pacienţi care nu prezintă hepatită. Mai rar, pacienţii pot să prezinte edem la nivelul articulaţiilor şi inflamaţia vaselor sanguine (vasculită). Toţi pacienţii cu infecţie HCV trebuie să fie examinaţi de specialistul hepatolog sau gastroenterolog. Acesta va stabili cât de severă este afectarea ficatului şi va indica screeningul pentru cancerul de ficat, va decide dacă pacientul poate să înceapă tratamentul pentru HCV,