Preot loan ŞTEFĂNESCU

Omul de azi, atras din ce în ce mai mult de curentul răului care a umplut lumea, a ajunsă să considere păcatul drept situaţie normală şi răul drept bine. Nu vrea să conştientizeze urmările tragice ale păcatului, atât pentru el, cât şi pentru lume. Mulţi au ajuns să spună când greşesc: “Fac asta, dar nu o consider păcat, pentru că nu deranjez pe nimeni. Mă priveşte doar pe mine. Este o chestiune personală”. Este greşeala zilelor noastre, pentru că orice păcat al meu, precum şi orice faptă bună, nu mă priveşte doar pe mine, ci întreaga lume este influenţată de faptele mele. Mulţi vin la spovedanie pentru prima dată în viaţa lor. Şi, în loc să îşi mărturisească păcatele, cum este normal, sunt surprins să aud: “Părinte, nu am făcut nimic, nu am nimic de spus, nu simt să mă apese ceva!”. Iată o pervertire a conştiinţei! Şi asta pentru că ne aflăm departe de Dumnezeu. Cu cât se apropie cineva mai mult de Dumnezeu, cu atât simte răspunderea mai mare pentru faptele sale, se smereşte şi îşi recunoaşte păcatele.

Păcatul este o dezbinare şi o înstrăinare a omului de realitatea vieţii, de ceea ce ar trebui el să fie. Păcatul aduce distrugerea lui şi a celor din jurul lui. Păcatele, depravările, imoralitatea teribilă au depăşit azi toate limitele îngăduinţei, răbdării şi bunăvoinţei lui Dumnezeu. Parcă au reapărut Sodoma şi Gomora! Dar pentru ele a mijlocit Avraam ca să schimbe hotărârea lui Dumnezeu de a le distruge. Pentru noi cine mijloceşte? Încă mai sunt câţiva, puţin cunoscuţi, desconsideraţi, uitaţi într-un colţ de lume care stau cu lumânări aprinse şi imploră mila lui Dumnezeu cu lacrimi în ochi pentru salvarea lumii. Sfinţenia şi rugăciunea lor influenţează întreaga lume. Ei sunt paratrăsnetele rugăciunii. Mai marii lumii de azi au falsul sentiment că ei conduc lumea (desigur, ei au o mare responsabilitate). Şi noi credem adesea că totul