Munteni şi Cotul Negru sunt două cartiere din Bârlad ale căror poveşti sunt demne de un scenariu de film, ţinând cont de trecutul lor istoric.

Cotul Negru şi Munteni sunt două cartiere distincte ale Bârladului. La fel ca şi în alte părţi ale oraşului, ele au fost la origine sate incluse mai târziu în aria orăşenească, aceasta cuprinzând porţiunea din jurul bisericilor Domnească şi Vovidenia.

Satul Munteni a aparţinut familiilor Dediu Codreanu şi Costache Lupu. El a fost populat cu locuitori din zona de munte care s-au asimilat rapid. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, în zonâ au venit mai multe familii bulgăreşti, care erau poreclite de oamenii locului „Familii de sârbi“, aşa cum se obişnuia în Moldova să li se spună tuturor slavilor din sudul Dunării. În general, acest cartier a îmbinat ocupaţiile agricole de bază cu cele comerciale de interes local, care se ambplificau, însă, cu ocazia Iarmarocului dintre 15 august şi 29 august. De altfel, „Bâlciul“ din zilele noastre se desfăşoară în aceeaşi perioadă ce coincide cu două mari sărbători: Sfânta Marie Mare la deschidere şi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul la temei.

Cotul Negreu a fost, în schimb, o zonă mai izolată, deşi era în apropiere de actuala zonă centrală a Bârladului. Locuitorii de aici au avut un vechi statut de răzeşi şi un spirit dezvoltat al independenţei, după cum ne arată legendele istorice. Situat între două dealuri, pe valea unui pârâu, populaţia acestui cartier a profitat de această izolare, menţinându-şi obiceiurile de origine rurală. Unul dintre aceste obiceiuri i-a făcut renumiţi pe cei din Cotul Negru, deoarece căsătoriile se făceau numai în interiorul comunităţii. Până în urmă nu cu mult timp, pentru tânăr din municipiul Bârlad era un act de curaj să conducă o fată în acest cartier, mai ales după lăsarea întunericului. În trecut a existat şi obiceiul „vulpii“,