Ecologia de la… Adam şi Eva
Marian BOBOC: E adevărat că Uniunea Europeană nu are la inimă cărbunele?
Valeriu BUTULESCU: Din păcate, se poate spune că da. UE se vrea a fi, şi chiar este, o structură modernă, aproape obsedată de aer curat şi de ecologie…
Marian BOBOC: Poate fi ecologia o obsesie?
Valeriu BUTULESCU: Ecologia este un concept valoros, fără îndoială, dar trebuie cultivat cu realism. Ecologiştii văd peste tot numai factori nocivi, numai pericole. Treaba aceasta se poate transforma uşor în obsesie. Pentru că, la urma urmei, vorba lui Stanislaw Lec, viaţa însăşi este dăunătoare. Cine trăieşte, moare…
Marian BOBOC: De ce ar fi cărbunele dăunător?
Valeriu BUTULESCU: Nu cărbunele, ci bioxidul de carbon, rezultat din arderea acestuia. Acest gaz, după spusele unor savanţi, accentuează efectul de seră, stimulează încălzirea globală, influenţează negativ clima. E un avertisment serios, deşi alţi savanţi susţin că această teorie este o mare prostie. Că în trecutul geologic al Pământului au fost perioade şi mai fierbinţi, deşi nu existau mine de cărbune. Că excesul de bioxid de carbon stimulează extinderea regnului vegetal, care îl consumă. Că din descompunerea materiei organice, vegetale sau animale, în natură, rezultă de zeci de ori mai mult bioxid de carbon decât din coşurile termocentralelor…
Marian BOBOC: Şi totuşi, ecologiştii au câştig de cauză…
Valeriu BUTULESCU: Au, pentru că poveştile lor se vând bine. Desigur, fiecare visează aer pur şi ape cristaline. E un vis superb. Dar materiile prime trebuie extrase… Mina nu va fi niciodată farmacie. Mineritul mai şi poluează, uneori… Trebuie să găsim un compromis. Ecologiştii vor să readucă Raiul primordial pe pământ…
Marian BOBOC: Ar fi frumos să trăim în Rai…
Valeriu BUTULESCU: Desigur! Numai că în Rai trăiau, cât se poate de ecologic, doar doi oamen
