În toiul revolutiei române din 1989, autoritãtile sovietice îsi anuntau dorinta si intentia de a asigura o „asistentã” masivã statului „vecin prieten” si aliatului din Tratatul de la Varsovia.

Moscova anunta cã Crucea Rosie sovieticã trimisese la frontierã „aproximativ 60 de echipe mobile” de chirurgi si personal medical, multe dintre acestea trecuserã deja granita în teritoriul românesc si îsi coordonau eforturile cu cele ale altor membrii ai Pactului. De asemenea, liderii comunisti de la Budapesta anuntau cã „un grup de lucru din cadrul pactului de la Varsovia care este în contact permanent” urma sã se întâlneascã la Moscova pentru a discuta situatia din România. Aceste declaratii de prietenie si preocupare binevoitoare se situau în totalã contradictie cu unul dintre cele mai bine pãzite secrete ale operatiunilor de spionaj din Europa de est, ale Tratatului de la Varsovia si erau contrare uneia dintre cele mai surprinzãtoare descoperiri din arhivele blocului sovietic din timpul Rãzboiului Rece. În perioada Revolutiei, România a fost tinta operatiunilor de dezinformare si timp de mai bine de douã decenii, tintã a „mãsurilor active”.

CITESTE MAI MULT:

Din 1962, Kremlinul a început sã trateze România ca pe un stat ostil, atunci când Hrusciov a ordonat statelor membre „aflate în strânsã cooperare” – RDG, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria si Polonia – sã restrictioneze cooperarea în materie de spionaj cu aceasta. În 1963, aceastã animozitate a motivat o tentativã de asasinat împotriva conducãtorului român Gheorghe Gheorghiu Dej. Ministerul Securitãtii de Stat al Germaniei de Est (STASI) avea motive independente pentru ostilitatea fatã de Bucuresti, deoarece acesta refuzase sã recunoascã divizarea permanentã a Germaniei si încheiase un acord, negociat în secret, cu Germania de Vest, la sfârsitul anului 1963. Între 1962-1964, Departamentul Securitãtii St