În Afganistan sunt 1.700 de soldaţi români. Atacurile şi accidentele sunt dese, ultimul a avut loc pe 19 mai. Câţiva dintre ei ne-au fost ghizi, de la distanţă, în războiul altora.
Este o zi obişnuită de mai în satele din regiunea afgană Zabul, locul de baştină al talibanilor şi al teroriştilor al-Qaeda, când în jurul prânzului o patrulă de militari români intră printre casele sărăcăcioase din lut ale localnicilor.
Cu degetele transpirate pe trăgaci verifică nu cumva vreo celulă talibană să se fi mutat în sat. Tensiunea momentului este atât de puternică încât îngheţata pe care o au militarii în genţi, destinată copiilor din sat, se topeşte.
Între prietenie şi bani
Totul se dovedeşte a fi doar o alarmă falsă, nu era nici urmă de teorişti. În provincia Zabul, sunt două batalioane de manevră şi un comandament de brigadă din România. Este vorba de Batalionul 191 Infanterie "Colonel Radu Golescu" din Arad şi comandamentul asigurat de Brigada 18 Infanterie "Banat" din Timişoara. În iunie, se întorc acasă pentru a fi înlocuite de alt contingent din ţară. Pe tărâm afgan se mai află şi Batalionul 32 Infanterie "Mircea" din Timişoara, care se va repatria în luna august.
Românii fac parte din forţele armate internaţionale deplasate în Afganistan după atentatele din SUA, de la World Trade Center din 19 septembrie 2001.
Tinerii îşi pun în pericol viaţa, la 5.000 km de casă, din camaraderia specifică Armatei. "Când colegii mei pleacă pe front, locul meu este alături de ei", mărturiseşte coporalul Vasile Moşiesei.
Un alt motiv sunt banii, dar acest raţionament îi supără pe soldaţi. "La antrenamente, aplicaţii, nu suntem plătiţi suplimentar şi totuşi mergem", răspunde indignat căpitanul Adrian Jianu. Primesc, pe lângă salariu, diurna de 70 de euro pe zi în cazul soldaţilor şi de 90 de euro în cel al ofiţerilor. În şase luni, le intră î
