- Editorial - nr. 99 / 23 Mai, 2013 Actualii istorici unguri nu sunt prea incantati de inaintasii lor, mai ales de cei care au lasat posteritatii documente scrise si necenzurate despre venirea ungurilor "in patrie”, despre traseul urmat si despre cei pe care i-au intalnit in cale. De aceea, ei il contesta pe Annonymus, cronicarul regelui Bela al III-lea, care, in Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor), vorbeste de existenta, la venire, in 896, a celor trei voievodate romanesti conduse de Menumorut, Gelu si Glad, care au opus, dupa relatari, rezistenta eroica cuceritorilor. De asemenea, ii contesta, total sau partial, pe istoricii conationali mai vechi, care, in opinia lor, au avut simple inchipuiri atunci cand au confirmat existenta pe teritoriul Transilvaniei a romanilor, ca cei mai vechi locuitori, fara a mai vorbi de acei istorici care, la venirea in patrie, aminteau de un cu totul alt traseu decat cel "aprobat” oficial si care trebuie sa cuprinda din capul locului teritoriul Transilvaniei. Asa, de pilda, istoricul ungur, dr. Mihaly Horvath, autor si el, la 1860, al unei voluminoase Istorii a Ungariei, recunoaste ceea ce au lasat mostenire inaintasii sai, adica existenta romanilor, a voievodatelor lui Menumorut, Gelu si Glad, la care nu uita sa adauge si traseul parcurs de triburile maghiare in drumul lor spre "patrie”: Rusia kieveana, Halici, Galitia si Rutenia, pasul Verezke, situat in Carpatii Padurosi, mult deasupra Romaniei de azi. Prin netraversarea teritoriului tarii noastre de catre triburile maghiare nu inseamna ca Transilvania a ramas in afara preocuparilor si intereselor lor. In ea s-au facut de indata numeroase incursiuni de jaf, pentru aprovizionare, indeosebi hrana si sare, dupa care s-au retras, scopul lor fiind atacarea occidentului. "Opriti din pornirile lor spre apus si miaza-zi, spun istoricii unguri, sub conducerea lui Vayk, dupa increstinare, i