A consumat pentru prima dată brânză de Năsal în 1930, acum a ajuns la venerabila vârstă de 92 de ani. Îşi aduce aminte cu exactitate gustul brânzei de atunci, comparativ cu ce consumă astăzi.
La 10 ani a consumat pentru prima dată caşul de Năsal. Se întâmpla în anul 1930 când unchiul său, inginer agronom la Domeniile Statului de la Juc-Bonţida, i-a dat să guste. Era un produs foarte puţin cunoscut, la care avea acces doar o mână de oameni. Au trecut 83 de ani de atunci, dar a rămas un consumator fidel al produsului. De la 1 iunie nu-l va mai regăsi pe rafturile din magazine. “Pe vremuri, brânza de Năsal era mult mai bună, fermentaţia era puţin altfel, se şi producea puţin. Se simte diferenţa de calitate”, povesteşte profesorul clujean Nicolae Pompei.
Nicolae Pompei s-a născut în 1920, în luna decembrie, la Dej. Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, pasionat de drumeţii montane pe care încă le practică, profesorul clujean a povestit pentru Monitorul de Cluj despre cum s-a schimbat gustul produsului de-a lungul vremii, cum a ajuns brânza de Năsal să supravieţuiască celor două războaie mondiale şi ce produse va consuma în continuare, după ce aceasta va dispărea din magazine. “Legenda spune că ţăranii au furat caşul şi l-au ascuns în grota de lângă satul Năsal. Pe români toată lumea îi face hoţi, nu ştiu cât de adevărată este legenda. Nu cred că puteau pătrunde în mediul acela. Când au scos-o din grotă au constatat că este stricată. S-a dovedit că de fapt nu era stricată, a fost supusă unor fermentanţii de nişte organisme, dobândind acel gust specific, gust care de altfel se întâlneşte la toate brânzeturile fermentate din Occident. Bineînţeles, în funcţie de ferment, gusturile diferă. Brânza de Năsal s-a consumat pe scară foarte restrânsă, între privilegiaţi, numai de cei de pe acolo. La unchiul meu, care era de meserie inginer agronom
