Scenele îmi sugerează un tratament de reeducare sau de viaţă de gaşcă de cartier. Unii sunt şmecheri, adică juriul, alţii suportă mototolirile morale şi glumiţele celorlalţi. Din păcate, totul se desfăşoară la televizor şi pe marginea unei arte în mare resurecţie, cea culinară. Ar trebui să fie o pledoarie pentru pasiunea de a bucătări a oricui, nu numai a profesioniştilor, ci a oricăruia dintre noi, dar iese o bălăcăreală, un hibrid între Bitch Brother, Un hău păcătos, Românii au talenturi şi alte emisiuni culturale de acest tip. Greu s-ar găsi motive, chiar şi financiare, să suporte cineva, fie el şi concurent, astfel de tratamente, dar se pare că formula este dată de gustul publicului.

În schimb, oferta audio-video este plină de emisiuni cu adevărat interesante şi pline de învăţăminte, având ca subiect obiectele de colecţie. Dacă la spectacolul de bucătărie nu înveţi nimic despre această lume minunată, la fiecare dintre emisiunile tocmai invocate afli lucruri noi. Cea cu amanetul ţinut de trei generaţii de bărbaţi, regina preferinţelor celor ce se uită la postul de istorie, dă informaţii detaliate despre fiecare obiect adus de eventualii clienţi, adevărate lecţii de cultură şi civilizaţie a cotidianului. E clar că oamenii nu se pricep la toate, că doar sunt americani, dar regia pregăteşte mereu răspunsul cel mai atractiv în momentul de maxim interes. În cele mai multe situaţii se apelează la experţi şi asistăm la o defilare de oameni îmbogăţiţi de pasiune care se uită la un obiect şi spun poveşti de nu se mai opresc şi nu i-ai mai opri. Jocuri mecanice, arme de tot felul, autografe pe tot felul de suporturi şi obiecte ale unor celebrităţi, maşini mari şi mici, submarine sau chiar avioane, toate sunt puse, chiar şi la figurat, pe taraba amanetiştilor şi emisiunea nu se lasă până nu aflăm totul de la ei. Unii pleacă fără să dea curs ofertei, alţii acceptă pre